CERCETARE, cercetări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. 2. Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice. 3. (Jur.) Activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și pentru descoperirea și prinderea infractorului. 4. (Mil.) Acțiune de culegere și de studiere a datelor despre inamic, teren, populație etc. – V. cerceta.

cercetare sf [At: CORESI, EV. 236/12 / V: ~rcăt~ / Pl: ~tări / E: cerceta] 1 Înconjurare spre a vedea din toate părțile Si: cercetat¹ (1), (înv) cercetătură (1). 2 Examinare atentă din toate punctele de vedere Si: cercetat¹ (2), (înv) cercetătură. 3 Privire de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: cercetat¹ (3), (înv) cercetătură (3). 4 (Înv) Verificare a exactității unui calcul Si: cercetat¹ (4), (înv) cercetătură (4). 5 (Înv) Control vamal Si: cercetat¹ (5), (înv) cercetătură (6). 6 Revizuire. 7 (Înv) Examinare a unui școlar la lecții Si: cercetat¹ (7), (înv) cercetătură (7). 8 Observare. 9 Căutare (42). 10 Studiu științific Si: cercetat¹ (10), (înv) cercetătură (10). 11 (Jur) Studiu al unei cauze spre a putea da o sentință Si: (înv) căutare (27), căutat¹ (27), căutătură (27), cercetat¹ (11), (înv) încercetare (1), încercetat¹ (1). 12 (Jur) Judecare a unui proces Si: (înv) căutare (28), căutat¹, căutătură (28), cercetat¹ (12), (înv) încercetare (2), încercetat¹ (2). 13 Examinare din punct de vedere legal Si: cercetat¹ (13), (înv) încercetare (3), încercetat¹ (3). 14 Anchetare. 15 Investigare. 16 Interogatoriu. 17 Efort de a se informa Si: cercetat¹, (17), (înv) cercetătură (11). 18-19 (Înv) Vizitare (a cuiva sau) a ceva Si: cercetat¹ (înv) cercetătură (12-13). 20 (Înv) Ofertă de a veni cuiva în ajutor Si: cercetat¹ (20), (înv) cercetătură (14). 21 (Înv) Compătimire. 22 (Înv) Mângâiere. 23 (Înv) Grijă pentru soarta cuiva Si: cercetat¹ (23), (înv) cercetătură (17). 24 Punere la încercare Si: cercetat¹ (24), (înv) cercetătură (18). 25 Ispitire. 26 Răsplătire. 27 Pedepsire. 28-29 Totalitate a (persoanelor și) instituțiilor care se ocupă cu cercetarea (10).

CERCETARE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. – V. cerceta.

CERCETARE, cercetări, s. f. Acțiunea de a cerceta și rezultatul ei. 1. Examinare, inspectare; control. Noaptea, prin curțile care rămîn deschise, Jap... începea cercetările. GALACTION, O. I 310. 2. Investigație științifică; studiu. V. analiză. Partidul și guvernul acordă o permanentă grijă oamenilor de știință și activității de cercetare științifică, pusă în slujba construirii socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. Cercetările științifico-tehnice prezintă o importanță deosebită și în ceea ce privește crearea unităților noi pentru diferitele ramuri ale industriei ușoare. CONTEMPORANUL S.II, 1953, nr. 360, 5/2. Instrumentele cercetărilor critice moderne sînt așa de imperfecte, încît de multe ori intuiția... face mai mult decît analiza. GHEREA, ST. CR. I 18. ◊ Institut de cercetări (științifice) = instituție unde se fac lucrări în domeniul științelor. Pentru punerea în valoare a rezultatelor obținute de institutele de cercetări științifice agricole și pentru a se asigura condiții tot mai bune desfășurării activității oamenilor de știință din domeniul științelor agricole, Ministerul Agriculturii va lua măsuri pentru înzestrarea cu cadre, mașini și laboratoare a institutelor de cercetări agricole.și a stațiunilor experimentale. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 49. Este o sarcină de onoare a organizațiilor de partid din institutele de cercetări științifice și din învățămîntul superior de a mobiliza oamenii de știință să lupte pentru ridicarea nivelului ideologic al muncii științifice din țara noastră. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 18. 3. Anchetă, investigație, căutare de probe. Să facă cercetare la fața locuită. NEGRUZZI, S. I 226. Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare, îndată a luat pricina-n cercetare. DONICI, F. 79. 4. (Mil.) Acțiune prin care se procură informații despre inamic și despre terenul din zona inamicului... Patrula a pornit în cercetare. 5. (Rar) întrebare. Îl opreau din drum și-l zăpăceau cu cercetările. DELAVRANCEA, S. 216. 6. (Învechit) Vizită. Despre vizite sau cercetări [titlu]. PANN. P. V. III 3.

CERCETARE, cercetări, s. f. Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei.

CERCETARE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O ~ valoroasă. 3) mil. Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta

cercetare f. fapta de a cerceta: 1. examen, interogatoriu; 2. vizită: cercetările cele mai bune sunt cele mai rare PANN.

cercetáre f. Analiză, control, examinare, expertiză. Interogatoriŭ. Explorare, investigare. Inspecțiune. Inchizițiune. Perchizițiune. Sondare. A lua în cercetare, a cerceta.

cercătare sf vz cercetare

cercetare s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

cercetare s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

cercetare s. f., g.-d. art. cercetării; pl. cercetări

CERCETARE s. 1. v. analiză. 2. examinare, privire. (La o ~ mai adâncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. v. examinare. 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. v. verificare. 7. v. anchetă.

CERCETARE s. 1. analizare, analiză, examen, examinare, investigare, investigație, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 2. examinare, privire. (La o ~ mai adîncă.) 3. (concr.) studiu. (A publicat o ~ temeinică.) 4. analiză, examinare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 5. consultare. (~ a unui catalog.) 6. control, revizie, revizuire, verificare, (înv.) teorie, teorisire. (~ tuturor scriptelor financiare.) 7. (JUR.) anchetare, anchetă, instruire, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. (~ a unui caz penal.)

CERCETARE AERIANĂ formă a cercetării executată cu aviația în scopul culegerii de date despre inamic, teren și condiții meteorologice, fiind utilizată de trupele terestre, navale sau ale aviației. În cercetarea aeriană se folosesc următoarele procedee: observarea vizuală, fotografierea aeriană și cu ajutorul mijloacelor radioelectronice. Pentru acțiunile de luptă cercetarea aeriană poate fi: preliminară (stabilirea coordonatelor obiectivelor ce urmează a fi lovite de aviația de bombardament sau de vânătoare bombardament și urmărește să determine vizibilitatea lor în aer, caracterul apărării antiaeriene, gradul de mascare, starea meteorologică de pe traiect și în raionul obiectivelor), nemijlocită (executată cu 5-7 minute înaintea intrării la obiectiv a grupelor de izbire, pentru a verifica dacă datele inițiale asupra obiectivelor nu impun modificări în misiunile stabilite), de control (executate de toți membri unei formații de avioane, în special de ultimii, care au lovit un obiectiv în scopul stabilirii gradului de distrugere sau de neutralizare a acesteia), și meteorologică (executată pentru determinarea condițiilor atmosferice dintr-un anumit raion, obiectiv sau traiect de zbor înainte de executarea unei misiuni de luptă cu avioane sau elicoptere special echipate.

GRUP DE CERCETARE – DIVERSIUNE, subunitate specializată, formată din 10-12 oameni, parașutați sau debarcați, infiltrați în spatele frontului, având misiuni cu un caracter deosebit: distrugeri de obiective importante și de căi de comunicație, infectarea cu substanțe chimice și bacteriologice a terenului, atmosferei și a surselor de apă, asasinarea sau răpirea unor persoane importante, capturarea de documente secrete, descoperirea unor obiective importante, indicarea țintelor și dirijarea aviației asupra acestora, înzestrarea și incitarea unor elemente de pe teritoriul adversarului pentru a comite acte de spionaj sau sabotaj, lansarea de zvonuri false etc.

CERCETĂRI LITERARE, publicație de istorie literară a seminarului de istoria literaturii române (epoca veche) de la Facultatea de Litere și Filozofie din București. A apărut anual, cu întreruperi, între 1934 și 1947, sub conducerea lui N. Cartojan.