casare² sf [At: DA ms / Pl: ~sări / E: casa] 1 Anulare (totală sau parțială) a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2 (Înv; îs) Curtea de ~ Curtea de casație (1). 3 Scoatere definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: lichidare. 4 (Rar; Buc; Trs) Spargere.

CASÁRE, casări, s. f. Acțiunea de a casa; anulare a unei sentințe judecătorești; admiterea recursului, făcut împotriva ei. Casarea unei sentințe se face numai de către Tribunalul suprem.

CASÁRE, casări, s. f. Acțiunea de a casa.

CASÁRE s.f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. [< casa].

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt rentabile; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

CAȘÁRE s. f. 1. Operația de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa.

casa [At: MARIAN, Î. 244 / Pzi: ~sez / E: fr casser] 1 vt A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2 vt A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: a lichida. 3 vt (Rar) A sparge. 4 vt (Buc; Trs; pex) A desființa. 5-6 vtr (Buc; Trs; pex) A (se) scoate din uz. corectată

cașare sf [At: DEX² / Pl: ~șări / E: cașa²] 1 Operație de aplicare, pe țesături, a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2 Cașerare.

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

CAȘÁRE s. f. 1. Operație de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa.

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o sentință judecătorească, a admite recursul făcut împotriva ei. Tribunalul suprem a casat sentința dată de tribunalul raional.

CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o hotărîre judecătorească. – Fr. casser.

CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].

CAȘÁRE s.f. 1. Acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea. 2. Cașerare. [După fr. cacher].

CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)

A CASÁ ~éz tranz. 1) (sentințe ale unei instanțe judecătorești inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, mașini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-și piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser

casà v. 1. a anula: a casa o judecată, un concurs; 2. a priva de un grad, a destitui: a casa un ofițer (=fr. casser).

*caséz v. tr. (fr. casser, a sfărama, a strica, lat. quassare, a zgudui mult, d. quatere, quassum, a zgudui. V. scot, scutur, discut). Anulez: a casa o sentență, un examin.

casare s. f., g.-d. art. casării; pl. casări

casare s. f., g.-d. art. casării; pl. casări

casáre s. f., g.-d. art. casării; pl. casări

casa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. casez, 3 casează; conj. prez. 1 sg. să casez, 3 să caseze

cașare s. f., g.-d. art. cașării

casa (a ~) vb., ind. prez. 3 casează

cașare s. f., g.-d. art. cașării

casá vb., ind. prez. 1 sg. caséz, 3 sg. și pl. caseáză

cașáre s. f., g.-d. art. cașării; pl. cașări

casez.

CASÁRE s. v. fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.

casare s. v. FĂRÎMARE. SFĂRÎMARE. ZDROBIRE.

CASÁ vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.

CAȘÁRE s. v. cașurare.

casa vb. v. FĂRÎMA. SFĂRÎMA. ZDROBI.

CAȘARE s. (TEHN.) cașurare.

casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casație, s. f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).

CASARE (< casa) s. f. 1. Acțiunea de a casa. 2. (Ind. Alim.) Degradare a culorii și a stabilității vinurilor și sucurilor de fructe la contactul acestora cu aerul. Defectul este cunoscut și sub numele de casă.

CAȘARE (< germ.) s. f. 1. Operație de aplicare pe țesuturi a unui strat de substanțe peliculogene pentru obținerea imitațiilor de piele (a pielii artificiale). 2. Cașurare.