casare² sf [At: DA ms / Pl: ~sări / E: casa] 1 Anulare (totală sau parțială) a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2 (Înv; îs) Curtea de ~ Curtea de casație (1). 3 Scoatere definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: lichidare. 4 (Rar; Buc; Trs) Spargere.

CASARE, casări, s. f. Acțiunea de a casa; anulare a unei sentințe judecătorești; admiterea recursului, făcut împotriva ei. Casarea unei sentințe se face numai de către Tribunalul suprem.

CASARE, casări, s. f. Acțiunea de a casa.

CASARE s.f. Acțiunea de a casa și rezultatul ei. [< casa].

casare s. f., g.-d. art. casării; pl. casări

casare s. f., g.-d. art. casării; pl. casări

casare s. f., g.-d. art. casării; pl. casări

CASARE (< casa) s. f. 1. Acțiunea de a casa. 2. (Ind. Alim.) Degradare a culorii și a stabilității vinurilor și sucurilor de fructe la contactul acestora cu aerul. Defectul este cunoscut și sub numele de casă.

CASARE s. v. fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.

casare s. v. FĂRÎMARE. SFĂRÎMARE. ZDROBIRE.