9 definiții pentru zdrobire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită. – V. zdrobi.

zdrobire sf [At: HELIADE, O. II, 358 / Pl: ~ri / E: zdrobi] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: fărâmițare (1), sfărâmare (1), sfărâmat1 (1), (rar) strivire (1), (pop) fărâmare (1), spargere, zdrobeală (1), zdrumicare (1), (îrg) zdrobitură (1), (Olt) zobire (2), zdrobit1 (1), împrăștiere, mărunțire, mărunțișare, pisare, pisat1. 2 (Înv) Stâlcire. 3 Dispariție violentă de pe suprafața pământului Si: distrugere (4), (fig) dărâmare (2), nimicire (1), prăpădire (1), radere, sfărâmare (1), (rar) spargere, (rar) zvântare (3), (pop) zdrumicare (3), (înv) potopire. 4 Lovire puternică a unui om, a unei ființe sau a unei părți a corpului acestora, care provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: (îvr) zdrucire (1). 5 Deformare a unui om, a unei ființe sau a unei părți a corpului acestora făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmare, stâlcire (1), strivire, (înv) stropșire (1), (reg) strujire (1), (îvr) zdrucire (2), zdrobit1(2). 6 (Fig) Durere sufletească. 7 (Înv) Pocăință (1). 8 (Înv) Remușcare. 9 (Îvr) Omorâre a unor ființe prin mijloace violente. 10 (Rar; fig) Extenuare (1). 11 (Îvr; fig) Sfărâmare. 12 Învingere categorică, prin acțiuni energice ale unei armate, a unei grupări de oameni înarmați, a unor comandanți de armate sau a unor state aflate în conflict armat Si: biruire (2), distrugere (1), învingere, înfrângere, nimicire (1), prăpădire (1), (pop) zdrumicare, zdruncinare (7). 13 (Fig) Împiedicare a realizării unei acțiuni prin represalii, constrângeri etc. 14 Distrugere din punct de vedere social, profesional (și aducere într-o stare de totală supunere, ascultare).

ZDROBÍRE s. f. Acțiunea de a zdrob i, și rezultatul ei; sfărîmare, strivire, nimicire, distrugere. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ♦ Fig. Sfîșiere sufletească; mîhnire. Eu știu, prietene, la ce te gîndești. Nu-i așa? O nenorocire este o nenorocire. În zdrobirea mea nu-i ceva firesc. E ca un fel de nebunie. SADOVEANU, O. VIII 21. Ce farmec avea din nou, chiar în mijlocul zdrobirii lui sufletești, numele rîului. D. ZAMFIRESCU, R. 275.

ZDROBÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mâhnire, supărare cumplită.

sdrobire f. fig. căință sinceră: cu sdrobire de rărunchi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri

zdrobíre s. f., g.-d. art. zdrobírii; pl. zdrobíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDROBÍRE s. 1. sfărâmare. 2. fărâmare, sfărâmare, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. sfărâmare, (pop.) spargere. (~ unei cepe cu mâna.) 4. v. pisare. 5. v. spargere. 6. v. strivire. 7. v. tescuit. 8. v. terciuire. 9. v. nimicire. 10. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)

ZDROBIRE s. 1. sfărîmare, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui pahar de pămînt.) 2. fărîmare, sfărîmare, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. sfărîmare, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire, pisare, pisat, sfărîmare. (~ unui material solid.) 5. sfărîmare, spargere. (~ valurilor de țărm.) 6. stîlcire, strivire, turtire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) stropșitură. (~ unei insecte.) 7. presare, stoarcere, stors, tescuire, tescuit, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor pentru must.) 8. strivire, terciuire (~ fructelor.) 9. distrugere, nimicire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 10. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărîmare, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)

Intrare: zdrobire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrobire
  • zdrobirea
plural
  • zdrobiri
  • zdrobirile
genitiv-dativ singular
  • zdrobiri
  • zdrobirii
plural
  • zdrobiri
  • zdrobirilor
vocativ singular
plural

zdrobire

  • 1. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei.
    exemple
    • Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Supărare cumplită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhnire supărare 2 exemple
      exemple
      • Eu știu, prietene, la ce te gîndești. Nu-i așa? O nenorocire este o nenorocire. În zdrobirea mea nu-i ceva firesc. E ca un fel de nebunie. SADOVEANU, O. VIII 21.
        surse: DLRLC
      • Ce farmec avea din nou, chiar în mijlocul zdrobirii lui sufletești, numele rîului. D. ZAMFIRESCU, R. 275.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zdrobi
    surse: DEX '98 DEX '09