5 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cartă.

carta vt [At: DA ms / Pzi: ~téz/ E: cartă] 1 A grupa scrisorile la poștă după adresa destinatarilor. 2 A transpune, pe o hartă topografică, anumite detalii ale terenului unei regiuni.

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă), după adresele la care urmează să fie distribuite. (Refl. pas.) Scrisorile se cartează pe raioane.

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele la care trebuie distribuite. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului care nu figurau pe acea hartă. – Din cartă.

CARTÁ vb. I. tr. 1. A repartiza scrisorile (la poștă) după adresele la care urmează să fie distribuite. ♦ A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 2. A adăuga pe o hartă anumite detalii ale terenului. ♦ A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. ♦ A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe. [< cartă, cf. germ. kartieren].

CARTÁ vb. tr. 1. a repartiza corespondența poștală pe destinatari. 2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare. 3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului. ◊ a identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol. 4. a identifica și delimita rezervațiile dintr-un arboret. (< germ. kartieren)

A CARTÁ ~éz tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenționale. 2) (corespondență poștală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă

CÁRTĂ, carte, s. f. 1. (În Evul Mediu) Act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

cártă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~te/ E: fr charte, lat charta] 1 (În Evul Mediu) Act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2 Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3 Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.

cártă1 sf [At: CULIANU, C. 109 / V: cha~ / Pl: cărți / E: fr carte, lat charta] (Înv) Hartă.

cấrță sf [At: PAȘCA GL. / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Fetiță mică, sugară.

CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (mai ales în evul mediu) unui act sau document destinat a consemna unele drepturi sau libertăți și a servi drept constituție unui stat. Regulamentul organic era o cartă care conținea... și dispczițiuni administrative. GHICA, S. 469. 2. Pact politic fundamental. Carta Organizației Națiunilor Unite = document încheiat între membriiOrganizației Națiunilor Unite, prin care se consemnează scopul și principiile de lucru ale organizației. – Scris și; (dnpă ortografie veche) chartă.

CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale și a servi drept constituție unui stat. 2. Pact politic fundamental. – Fr. charte (lat. lit. charta).

CÁRTĂ2 s.f. Carton subțire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care stabilește calitatea unei persoane etc. [< fr. carte].

CÁRTĂ1 s.f. 1. (În evul mediu) Act care emană de la un suveran și este destinat a consemna unele drepturi sau libertăți fundamentale, servind drept constituție. 2. Convenție, pact politic fundamental. ♦ Tratat care stabilește crearea unei organizații internaționale, determinându-i atribuțiile și modul de funcționare. ♦ Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn. [< lat. charta, cf. it. carta, fr. charte].

CÁRTĂ s. f. 1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăți. 2. convenție, pact politic fundamental. ◊ act care stabilește funcționarea unei organizații internaționale. (< fr. charte, lat. charta)

arată toate definițiile

Intrare: carta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carta
  • cartare
  • cartat
  • cartatu‑
  • cartând
  • cartându‑
singular plural
  • cartea
  • cartați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cartez
(să)
  • cartez
  • cartam
  • cartai
  • cartasem
a II-a (tu)
  • cartezi
(să)
  • cartezi
  • cartai
  • cartași
  • cartaseși
a III-a (el, ea)
  • cartea
(să)
  • carteze
  • carta
  • cartă
  • cartase
plural I (noi)
  • cartăm
(să)
  • cartăm
  • cartam
  • cartarăm
  • cartaserăm
  • cartasem
a II-a (voi)
  • cartați
(să)
  • cartați
  • cartați
  • cartarăți
  • cartaserăți
  • cartaseți
a III-a (ei, ele)
  • cartea
(să)
  • carteze
  • cartau
  • carta
  • cartaseră
Intrare: cartă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartă
  • carta
plural
  • carte
  • cartele
genitiv-dativ singular
  • carte
  • cartei
plural
  • carte
  • cartelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chartă
  • charta
plural
  • charte
  • chartele
genitiv-dativ singular
  • charte
  • chartei
plural
  • charte
  • chartelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârta
cârta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cârța
Cârța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârța
Intrare: cârță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârță
  • cârța
plural
  • cârțe
  • cârțele
genitiv-dativ singular
  • cârțe
  • cârței
plural
  • cârțe
  • cârțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carta

  • 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Scrisorile se cartează pe raioane.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.
      surse: DN
  • 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. A identifica pe teren și a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol.
      surse: DN
    • 2.2. A identifica și a delimita rezervațiile dintr-un arboret în vederea producției de semințe.
      surse: DN

etimologie:

  • cartă
    surse: DEX '09 DN
  • cărți
    surse: DEX '98

cartă chartă

  • 1. în Evul Mediu Act destinat a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Regulamentul organic era o cartă care conținea... și dispozițiuni administrative. GHICA, S. 469.
      surse: DLRLC
  • 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Pact politic fundamental.
      surse: DLRLC DN
  • 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Carta Organizației Națiunilor Unite.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Carta Organizației Națiunilor Unite = document încheiat între membrii Organizației Națiunilor Unite, prin care se consemnează scopul și principiile de lucru ale organizației.
      surse: DLRLC
    • 3.2. Constituție dată sau acceptată de un principe, de un domn.
      surse: DN
  • 4. Carton subțire de formă dreptunghiulară, pe care este scris numele cuiva, care stabilește calitatea unei persoane etc.
    surse: DN

etimologie: