CÎRȚA cf. subst. ard. cîrță „cîrpă” (DLR); etimologiile: pentru Cîrța, numele celor două sate din r. Făgăraș și r. Ciuc din sas Kerz „făclie”, ori Șinca s. din germ. Schinke, admise de Pașca, sînt naive. 1. Explicația lui Drăganu (p. 551) < rom. Cîrstea prin sas. Kirtsi fonetizat apoi Kerz, poate fi plauzibilă pt. numele satului ardelean, dar nu e admisibilă pentru Cîrța t. r, Huși (DG). 2. Cîrțan Istrati, boier, mold., 1711 (Neculce, Kog II 332; – Badea, din Cîrța; Cărțan Ion (Puc 61). V. și Cîrțu.