CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [Acc. și: candid] – Din fr. candide, lat. candidus.

CANDIDA¹ s. f. Gen de ciuperci microscopice care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc. (Candida). – Din lat. Candida, denumirea științifică a ciupercii.

candid, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 163. / Pl: ~izi, ~e / E: fr candide, lat candidus] Plin de candoare Si: curat, neprihănit, nevinovat, pur.

candida¹ sf [At: DEX² / E: Candida] Gen de ciuperci care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc.

*CANDID adj. Curat la suflet, neprefăcut, fără vicleșug [fr.].

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide, lat. candidus.

CANDIDA¹ s. f. Gen de ciuperci care formează micelii și produc diverse infecții, meningită etc. (Candida). – Cuv. lat. (nume științific).

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. (Despre oameni și despre înfățișarea și manifestările lor) Plin de candoare, fără cusur (din punct de vedere moral), curat (la suflet), nevinovat. Figura lui încă adolescentă, cu ochii albaștri, candizi, era concentrată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. ◊ Fig. Luna... apăru candidă... între două stînci. IBRĂILEANU, A. 11.

CANDID, -Ă, candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat. – Fr. candide (lat. lit. candidus).

CANDID, -Ă adj. Plin de candoare, pur, nevinovat. [< fr. candide, cf. lat. candidus – alb].

CANDIDA s.f. Gen de plante saprofite, care pot deveni patogene, provocînd micoze; monilia. [< fr. candida, cf. lat. candidus – alb].

CANDID, -Ă adj. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent. (< fr. candide, lat. candidus)

CANDIDA² s. f. gen de ciuperci care pot deveni patogene, provocând micoze; monilia. (< fr., lat. candida)

CANDID ~dă (~zi, ~de) 1) Care este plin de candoare; nevinovat; neprihănit; inocent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă candoare; caracterizat prin candoare. Privire ~dă. /<fr. candide, lat. candidus

candid a. curat la suflet.

*cándid, -ă adj. (lat. cándidus, alb, strălucitor, d. candére, a străluci, a fi aprins. V. candelă, in-candescent, incendiŭ, încing 2). Plin de candoare. Adv. Cu candoare. – Fals candíd (după fr.).

!candid adj. m., pl. candizi; f. candidă, pl. candide

candida² (ciupercă) s. f., g.-d. art. candidei

candid/candid adj. m., pl. candizi/candizi; f. candidă/candidă, pl. candide/candide

candida¹ (ciupercă) s. f., g.-d. art. candidei

candid adj. m., pl. candizi; f. sg. candidă, pl. candide

candida (bot.) s. f.

candid

candid.

Eucharis candida Planch. Specie care înflorește primăvara. Flori albe (ovar globular, lobat, fiecare lojă cu 2 semințe, tub floral curbat, de cca 5 cm lungime, cu lacinii de 2-4 cm lungime, stamine concrescute numai la bază, stil mai scurt cu stigmat mic, nelobat), cca 10, dispuse în umbelă, pe un peduncul glauc, înalt de cca 50 cm. Frunze ovat-lanceolate, vîrf ascuțit, îngustat spre bază.

Zephyranthes candida Herb. Specie care înflorește vara tîrziu și toamna. Flori albe sau, în exterior, cu reflexe roșietice (fără tub floral, stigmat mic, trilobat), asemănătoare celor de Crocus, pînă la 6 cm lungime. Frunze pînă la 35 cm lungime, persistente, aproape cilindrice, erecte, apar odată cu florile.

CANDID adj. 1. v. inocent. 2. v. ingenuu.

CANDID adj. 1. cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.) 2. credul, ingenuu, inocent, naiv, neștiutor. (O ființă ~.)

Candid ≠ vinovat, ipocrit