2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPIÁT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.

căpiat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 95/22 / P: ~pi-at / Pl: ~ați, ~e / E: căpia] 1 (Pop) (D. ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2 (Fig) Nebun.

căpiát1 sn [At: H V, 396 / P: ~pi-at / E: căpia] (Pop) 1 Cenuroză. 2 Nebunie.

CĂPIÁT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.

CĂPIÁT, -Ă, căpiați-te, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie; capiu (1). 2. Fig. (Despre oameni) Smintit, țicnit. De cine doru se leagă, Nu mai ține mintea-ntreagă, Că se culcă îmbrăcat Și se scoală căpiat. HODOȘ, P. P. 39. – Pronunțat: -pi-at.

CĂPIÁT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de capie. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. – V. căpia.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

căpia vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iez, (rar) căpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.

A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu

căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?

căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiáză, 1 pl. căpiém (-pi-em); conj. prez. 3 să căpiéze; ger. căpiínd (-pi-ind)

căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. și pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)

căpia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. căpiază, ger. căpiind)

căpiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPIÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

căpiat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

arată toate definițiile

Intrare: căpiat
căpiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpiat
  • căpiatul
  • căpiatu‑
  • căpia
  • căpiata
plural
  • căpiați
  • căpiații
  • căpiate
  • căpiatele
genitiv-dativ singular
  • căpiat
  • căpiatului
  • căpiate
  • căpiatei
plural
  • căpiați
  • căpiaților
  • căpiate
  • căpiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpia
  • silabație: că-pi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpia
  • căpiere
  • căpiat
  • căpiatu‑
  • căpiind
  • căpiindu‑
singular plural
  • căpia
  • căpiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpiez
(să)
  • căpiez
  • căpiam
  • căpiai
  • căpiasem
a II-a (tu)
  • căpiezi
(să)
  • căpiezi
  • căpiai
  • căpiași
  • căpiaseși
a III-a (el, ea)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpia
  • căpie
  • căpiase
plural I (noi)
  • căpiem
(să)
  • căpiem
  • căpiam
  • căpiarăm
  • căpiaserăm
  • căpiasem
a II-a (voi)
  • căpiați
(să)
  • căpiați
  • căpiați
  • căpiarăți
  • căpiaserăți
  • căpiaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpiau
  • căpia
  • căpiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpiat

etimologie:

  • vezi căpia
    surse: DEX '98 DEX '09

căpia

etimologie:

  • capiu
    surse: DEX '09 DEX '98