13 definiții pentru căpiat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.

căpiat1 sn [At: H V, 396 / P: ~pi-at / E: căpia] (Pop) 1 Cenuroză. 2 Nebunie.

căpiat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 95/22 / P: ~pi-at / Pl: ~ați, ~e / E: căpia] 1 (Pop) (D. ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2 (Fig) Nebun.

CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.

CĂPIAT, -Ă, căpiați-te, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie; capiu (1). 2. Fig. (Despre oameni) Smintit, țicnit. De cine doru se leagă, Nu mai ține mintea-ntreagă, Că se culcă îmbrăcat Și se scoală căpiat. HODOȘ, P. P. 39. – Pronunțat: -pi-at.

CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de capie. 2. Fig. (Fam.) Scrîntit, țicnit, nebun. – V. căpia.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPIAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

căpiat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpiat¹, s.n. (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor: „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia (MDA).

căpiat², -ă, căpiați, -te, adj. (pop.) Atins de capie (cenuroză). – Din căpia (MDA).

căpiat1, s.n. – (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (MDA).

căpiat2, -ă, căpiați, -te, adj. – (pop.) Atins de capie (cenuroză). – Din căpia (MDA).

căpiat, s.n. – Capie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (< capie).

Intrare: căpiat
căpiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpiat
  • căpiatul
  • căpiatu‑
  • căpia
  • căpiata
plural
  • căpiați
  • căpiații
  • căpiate
  • căpiatele
genitiv-dativ singular
  • căpiat
  • căpiatului
  • căpiate
  • căpiatei
plural
  • căpiați
  • căpiaților
  • căpiate
  • căpiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpiat, căpiaadjectiv

etimologie:
  • vezi căpia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.