bunghi² vt [At: BUL. FIL. IV, 140 / Pzi: ~ghesc / E: nct] (Fam) 1 A se pricepe la ceva. 2 A observa. 3 A supraveghea. 4 A descoperi. 5 A înțelege. 6 (Înv; arg; d. elevi) A copia pe ascuns (la lucrările scrise).

bunghi^3[1] v vz bumbi

bunghi¹ sm vz bumb

bunghi vb. IV. (reg.) 1 refl. A privi, a se uita cu atenție (la ceva). 2 tr. A cerceta, a observa, a desluși. 3 tr. A-și da seama, a înțelege. • prez.ind. -ghesc. și sbunghi vb. IV. /cf. țig. banghi, rom. sbanghiu.

BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

bumb sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: mg gomb] 1 (Îvp) Nasture. 2 (Îvp; îlav) În ~ i În nasturi. 3 (Pop; pan) Cercel (ca un buton). 4 (Pop; pan; îs) ~ ul nasului Vârful nasului (la om și la unele animale). 5 (îrg; pan; îs) ~ ul curului Orificiul anal la unele animale. 6 (Înv; pex) Ornament arhitectonic ca un glob, în vârful unui turn, stâlp etc. 7 (Reg; pan) Cheie. 8 (Bot; reg; pan) Tufănică (Chrisantemum indicum). 9 (Bot; reg; pan; lpl) Pejmă (Centaurea moscheta).

bumbi [At: ȚIPLEA, P. P. / Pzi: ~besc / E: bumb + -i] 1 vt A coase nasturi. 2 vr A se holba.

bomb¹ s.m. (bot.; reg.) Pom fructifer, care seamănă cu caisul, avînd florile albe, fructele în formă de sferă de dimensiuni mici și sîmburii amari (Armeniaca vulgaris); zarzăr. • pl. -i. /etimol. nec.

bomb², boambă adj. (fam.; despre oameni) Care bombănește. • pl. -i, -e. /de la bombăni, prin derivare regresivă.

bumb s.m. 1 (pop.) Nasture. ◊ Sfîrîiac cu (sau de) bumb v. sfîrîiac. ◊ Expr. Te joci cu țara în bumbi? v. țară. 2 Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3 Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. • pl. -i. /cf. magh. gomb.

BUMB sm. (pl. bumbi, bunghi) Mold. Bucov. Trans. 1 Nasture; buton: bravul soldat... își perie uniforma, freacă ~ii... în ajunul bătăliei NEGR.; în ~ i, numele unui joc de copii, cu nasturi ¶ 2 Globuleț, ornament de formă sferică: pe corpul edificiului...rozațe și ~i de piatră sculptată ODOB. [comp. ung. gomb].

BUMBIȘOR sm. 1 dim. BUMB ¶ 2 Bucov. Mold. BUNGHIȘOR 🌿 Plantă ierboasă, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri scurți și aspri, cu flori trandafirii sau violete; numită și „steluțe” sau „ochiul-boului” (Erigeron acris) (🖼 650) ¶ 3 🌿= FLOARE-DE-PERINĂ ¶ 4 🌿 - SPILCUȚE.

BUMBULEȚ, Trans. (DENS.) BUMBUREL sm. dim. BUMB.

BUMBUȘOR sm. 1 dim. BUMB. Năsturel, năsturaș ¶ 2 🌿 BĂNUȚI ¶ 3 🌿- BUMBUREZ 2.

BUMBUȚ sm. Trans. 1 dim. BUMB: i-am dat o vacă...cu vițel sub ea ca un ~ RET. ¶ 2 Cercel: Țucu-ți ... ~ul din ureche RET.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Popular) Nasture. Îmbrăcat în surtuc negru cu bumbi strălucitori de aramă. CAMILAR, N. I 20. Sîrbul își deschise cîțiva bumbi de la pieptar. GALACTION, O. I 181. Soare galben, cît un bumb, Răsărit pentru furnici. TOPÎRCEANU, P. O. 153. ◊ Fig. Luă în mîini capul femeii și-i sărută bumbul urechii. REBREANU, R. I 176. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. V. glob, globuleț. Pe corpul edificiului toate acele minunate bîrne, arcuri, roșațe și bumbi de piatră sculptată și-au redobîndit... acele relievuri proeminente. ODOBESCU, S. II 504. 3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care e legat cordarul.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care este legat cordarul. – Comp. magh. gomb.

BUMB ~i m. pop. Piesă mică (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotundă, folosită la încheiatul unor obiecte de îmbrăcăminte sau ca podoabă; nasture. * A se juca cu țara în ~i a nu-și da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb

bumb m. Mold. nasture de metal: un bumb galben de cristal AL. [Cf. ung. GOMB].

bumb m. (cuv. germanic înrud. cu engl. bump, a.î. D. rom. vine ung. gomb, sîrb. gump, alb. komp, și ngr. kómbos, bumb, nod. V. bumben). Mold. Trans. Nasture. Triv. (Munt., Mold.). Bumbăreață.

bumb (reg.) s. m., pl. bumbi

bumb s. m., pl. bumbi

bumb s. m., pl. bumbi

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

bumb (bumbi), s. m. – 1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund” (cf. REW 1199). Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță); bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi”.

bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva).

bumb, bumbi s. m. (eufem.) testicul.

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

BUMB s. v. bulin, cașetă, comprimat, nasture, pastilă, pilulă, tabletă.

bumb s. v. BULIN. CAȘETĂ. COMPRIMAT. NASTURE. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ.

bumbi s. pl. v. PEJMĂ.

BOMB s. m. v. bumb. substantiv masculin

BUMB s.m. (Ban., Trans. SV) Nod, legătură între capetele a două sau mai multe fire, folosită ca nasture; nasture. Bumb. Nodus. AC, 331. Nodus. Nod, Bomb. Csomo. LEX. MARS., 230. Bomb, nodus. MȘE, 81. Variante: bomb (LEX. MARS., 230; MȘE, 81). Etimologie: magh. gomb. Vezi și bumbșor. Cf. nasture. substantiv masculin

bumb, bumbi, s.m. (reg.) 1. Nasture: „Cu teptar cu bumburi multe” (Calendar, 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop, 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente. 4. Cercei în urechi. 5. Bumbu șporului = prisnelul mic de la sobele cu plită. 6. Țintă metalică: „Broderia este fixată cu bumbi și oglinzi în diferite forme geometrice” (Faiciuc, 2008: 190). ■ (onom.) Bumb(u), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. gömb, gomb „nasture” (DLRM, DEX, MDA).

bumbi, bumbesc, (îmbumbi), v.t.r. (reg.) 1. A coase nasturi. 2. A (se) încheia cu nasturi. – Din bumb (DER, MDA).

bumb, bumbi, s.m. – (reg.) 1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar, 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop, 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALRRM, 1969: 151). 4. Cercei în urechi (ALRRM, 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Dragomirești; Plăiuț). ♦ (onom.) Bumb, Bumba, Bumbariu, Bumbaru, Bumbaș, Bumbu, Bumbuc, Bumbuț, nume de familie (526 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. gömb, gomb „nasture” (Cihac, DA, Galdi, DER, DLRM, DEX, MDA).

bumbi, bumbesc, (îmbumbi), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A coase nasturi. 2. A (se) încheia cu nasturi. – Din bumb (DER, MDA).

bumb, bumbdi, bumburi, s.m. – 1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALR 1969: 151). 4. Cercei în urechi (ALR 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Faiciuc 1998). 6. Nume de fam. provenit dintr-o poreclă (Bumb, Bumbuț). – Din magh. gömb, gomb „nasture”.