17 definiții pentru nasture


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nasture sm [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 203/12 / V: (reg) ~tore, ~tur / Pl: ~ri, (îvr, sn) ~ / E: nct] 1 Obiect de os, de metal, de lemn, de material plastic etc., de diferite mărimi, forme și culori, de obicei rotund, folosit pentru a încheia părțile unui obiect de îmbrăcăminte, de lenjerie de corp sau de pat ori ca podoabă Si: (reg) bumb. 2 (Îcs) De-a ~rii sau cu (ori în, la) ~ri Joc de copii care se joacă cu nasturi (1). 3 (Rar) Ciucure. 4 (Îvr) Buclă. 5 (Îvr) Nod (2). 6 (Mun) Pastilă conținând o substanță medicamentoasă. 7 (Ban; fig; lpl) Bășicuțe de aer care se formează în băuturile alcoolice tari.

NÁSTURE, nasturi, s. m. 1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care servește la încheiatul hainelor, al fețelor de pernă etc. sau ca ornament la o haină; bumb. 2. (Reg.) Tabletă, comprimat, pastilă (conținând o substanță medicamentoasă). – Et. nec.

NÁSTURE, nasturi, s. m. 1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care servește la încheiatul hainelor, al pernelor etc. sau ca ornament la o haină; bumb. 2. (Reg.) Tabletă, comprimat, pastilă (conținând o substanță medicamentoasă). – Et. nec.

NÁSTURE, nasturi, s. m. Disc de metal, sidef, os, lemn etc. care, cusut pe o parte a unei haine și putînd trece printr-o butonieră sau printr-o cheotoare aflată pe cealaltă parte a hainei, servește la încheiatul hainelor (și uneori ca ornament). Bluză rusească, neagră, încheiată cu nasturi de sidef la gît. C. PETRESCU, Î. II 216. Mandarinu-n haine scumpe... cu nasturi de opal. ALECSANDRI, P. III 83. Cu nasturi curați, Pe pept revărsați. TEODORESCU, P. P. 79. ◊ (Poetic) Roua-i nasturi pe verdeață Și Zorilă-n răsărit Joacă-n cîmpul aurit. BOLLIAC, O. 181.

NÁSTURE ~i m. Piesă mică (de os, sidef, metal, lemn etc.) folosită la încheiatul obiectelor de îmbrăcăminte, fețelor de pernă, de plapumă ori ca ornament. /Orig. nec.

nasture m. mic obiect rotund din metal sau os servind a încheia o haină. [It. NASTRO, panglică (dial. NASTOLA, nasture), termen venit în românește pe calea comercială].

násture m. (got. nastilo, șnur, găitan, acușor de împletit, de unde și it. nastro, panglică. Cp. cu brusture). Vest. Bumb, bucată de metal orĭ de alt-ceva care servește ca să țină o haĭnă încheĭată. Est (nastur). Bumb de metal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

násture s. m., art. násturele; pl. násturi

násture s. m., art. násturele; pl. násturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÁSTURE s. (pop.) bumb. (Un ~ la haină.)

NÁSTURE s. v. bulin, cașetă, comprimat, drajeu, hap, pastilă, pilulă, tabletă.

NASTURE s. (Transilv., Mold. și Bucov.) bumb. (Un ~ la haină.)

nasture s. v. BULIN. CAȘETĂ. COMPRIMAT. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nastúre (násturi), s. m.1. (Înv.) Șiret, panglică. – 2. Buton. – Mr. nastur(e). It. nastro „panglică”, cf. pav. nastol, valtel. nàstola. Rezultatul normal, *nastru, pl. *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etc. Sec. XVI. Der. din lat. *nastula (Pascu, I, 124; cf. Pușcariu 1157 și Candrea-Dens., 1209), din gr. νάστουλον (Skok, ZRPh., LIV, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabilă. Pentru relația cu it., cf. Tiktin, Meyer-Lübke, ZRPh., XXXII, 462, REW 5840 și Rosetti, II, 80. – Der. înăsturat, adj. (împodobit cu nasturi); năsturel, s. m. (margaretă, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitație modernă a numelui științific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bg. nastur (Capidan, Raporturile, 223).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat.

Intrare: nasture
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nasture
  • nasturele
plural
  • nasturi
  • nasturii
genitiv-dativ singular
  • nasture
  • nasturelui
plural
  • nasturi
  • nasturilor
vocativ singular
plural

nasture

  • 1. Obiect de metal, sidef, os, lemn, material plastic etc., de diferite forme, care servește la încheiatul hainelor, al fețelor de pernă etc. sau ca ornament la o haină.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bumb diminutive: năsturel 4 exemple
    exemple
    • Bluză rusească, neagră, încheiată cu nasturi de sidef la gît. C. PETRESCU, Î. II 216.
      surse: DLRLC
    • Mandarinu-n haine scumpe... cu nasturi de opal. ALECSANDRI, P. III 83.
      surse: DLRLC
    • Cu nasturi curați, Pe pept revărsați. TEODORESCU, P. P. 79.
      surse: DLRLC
    • poetic Roua-i nasturi pe verdeață Și Zorilă-n răsărit Joacă-n cîmpul aurit. BOLLIAC, O. 181.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Tabletă, comprimat, pastilă (conținând o substanță medicamentoasă).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: comprimat pastilă tabletă

etimologie: