3 intrări

43 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă la îmbrăcăminte și mai ales la rochii. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umeri or și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

búfă s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

BÚFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].

BÚFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)

BÚFĂ ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa

BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. – Onomatopee.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul de arșice. – Et. nec.

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă3; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe3. – Din fr. bouffe.

BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. – Onomatopee.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul de arșice. – Et. nec.

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă3; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe3. – Din fr. bouffe.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul cu arșice. Le potrivea [arșicele] așa de bine, că buful cădea totdeauna pe ceilalți jucători. GHICA, S. 300.

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre opere dramatice sau muzicale) Cu un accentuat caracter hazliu; de un comic exagerat. Comedie bufă. Operă bufă. ◊ (Despre felul interpretării) Artist de un comic buf. ♦ (Despre cîntăreți sau actori) Care interpretează roluri ușoare într-o operă bufă sau în comedii, uzînd de mijloace simpliste (glume, gesturi, grimase etc.) pentru a scoate cît mai multe efecte comice. Bariton buf.

BUF1 interj. Onomatopee care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau {mai rar), de descărcarea unei arme de foc. V. poc, puf. Buf! o lovi după ceafă. ISPIRESCU, L. 208. Buf! cade... în groapa cu jăratec. CREANGĂ, P. 32.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul de arșice.

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre o comedie, o operă) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre cântăreți sau actori) Care interpretează roluri comice într-o comedie sau operă bufă (uzând de mijloace ieftine). – Fr. bouffe.

Intrare: buf
buf
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular buf buful bu bufa
plural bufi bufii bufe bufele
genitiv-dativ singular buf bufului bufe bufei
plural bufi bufilor bufe bufelor
vocativ singular
plural
Intrare: bufă
bufă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bu bufa
plural bufe bufele
genitiv-dativ singular bufe bufei
plural bufe bufelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bufă
Bufă
nume propriu (I3)