BUFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

bufă² sf [At: DEX² / Pl: ~fe / E: cf it buffa] 1 Cută.

bufă s.f. Umflătură la mîneca unei haine, la pantaloni, cută, fald. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor... făptura și gîndul logofetesei (G. M. ZAMF.). • pl. -e. /it. buffa.

*BUFĂ³ adj. f. 🎭 numai în expr. operă ~, operă glumeață, hazlie [fr. bouffe].

❍BUFĂ¹ (pl. -fe) sf. 🐦 – BUHĂ.

❍BUFĂ² (pl. -fe) sf. Mold. 🍽 Gălușcă de post (RV. -CRG.).

BUFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BUFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă la îmbrăcăminte și mai ales la rochii. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.

BUFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.

BUFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mîneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].

BUFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)

BUFĂ ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa

buf³, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: boiffe] 1 (D. comedii) Care are un caracter comic exagerat. 2 (D. operele muzicale) Care este compus în genul liric ușor. 3 (D. actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufa³ (2). 4 (D. roluri) Specific comediei sau operei muzicale bufe³ (2).

buf³, -ă adj. 1 (despre opere muzicale sau dramatice) Care are un caracter comic exagerat, grotesc sau caricatural. Comedie bufă. ◊ Operă bufă = operă de un gen ușor, pe o temă comică. 2 (despre actori sau cîntăreți) Care interpretează numai roluri ușoare într-o comedie sau operetă, operă comică. Bariton buf. ♦ (despre roluri sau despre felul interpretării) Care este specific comediei sau operei muzicale. Un rol de un comic buf. • pl. -i, -e. /<it. buffo, fr. bouffe.

BUF³ = BUH: i-a omorît de s’a ales ~ul de ei (R.-COD.).

BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre opere dramatice sau muzicale) Cu un accentuat caracter hazliu; de un comic exagerat. Comedie bufă. Operă bufă. ◊ (Despre felul interpretării) Artist de un comic buf. ♦ (Despre cîntăreți sau actori) Care interpretează roluri ușoare într-o operă bufă sau în comedii, uzînd de mijloace simpliste (glume, gesturi, grimase etc.) pentru a scoate cît mai multe efecte comice. Bariton buf.

BUF³, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre o comedie, o operă) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre cîntăreți sau actori) Care interpretează roluri comice într-o comedie sau operă bufă (uzînd de mijloace ieftine). – Fr. bouffe.

BUF, -Ă adj. (Despre opere muzicale sau dramatice) Hazliu; exagerat de comic; vesel. ♦ (Despre cîntăreți, actori) Care joacă roluri în opere comice, în farse, în comedii de intrigă etc. [< it. buffo, fr. bouffe].

BUF, -Ă adj. (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural. (< it. buffo, fr. bouffe)

BUF² ~ă (~i, ~e) 1) (despre opere muzicale sau dramatice) Care are un caracter comic exagerat. 2) (despre actori) Care este angajat în roluri comice. /<fr. bouffe

1) buf, -ă adj. (it. buffo, d. buffo, bufnitură de vînt. Rudă cu bufă 2. Lbk. 1373). Comic, glumeț: operă bufă.

bufă (reg.) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe

bufă (rar) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe

bufă s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe

buf¹ adj. m., pl. bufi; f. bufă, pl. bufe

buf¹ adj. m., pl. bufi; f. bufă, pl. bufe

buf adj. m., pl. bufi; f. sg. bufă, pl. bufe

BUF, -Ă, subst. (bufniță). I. 1. Buf, Drag. (Ul 20). 2. + -lea: Buflești fam. (17 B IV 378). II. Cu h < f: 1. Buhescu. 2. Buhan, S., mold., act. 3. + -lea: Buhle, V., mold. (Sd VII 104); -a (16 A III 396; Isp V¹); marital: Buhloae f. (17 A II 320). 4. Buhoiul s.; Buhoc, Al., mold., act.; 5. Buhociu, popa (Sd XI); – D. (Sur II). 6. Buhuci, Neagul (17 B III 358). 7. Buhoș, Lupu boier (D Buc); Buhuș b. (Dm; Vr; Tec I; Bîr I; 16 A 216; Sd V 25, XI), cf. subst. buhuș „tufiș”; cel Bătrîn (Isp III²); – Cîrstea (17 A II; Buhușul s. Buhușel, 1663 (G Neamț II 23; Isp III²). Cf. subst. buhaș „brad bătrîn” (Tit Bud). III. Din buhnă (= bufniță): 1. Buhnea (Bîr 1). 2. Buhnilă (Bîr I). 3. Buhniț, Vlad (17 B III 140).

bufă, bufe s. f. 1. amantă, iubită. 2. prostituată.

BUF adj. burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.)

BUF adj. burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic ~.)