3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

búfă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~fe / E: cf it buffa] 1 Cută.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă la îmbrăcăminte și mai ales la rochii. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.

BÚFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].

BÚFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)

BÚFĂ ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă3; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe3. – Din fr. bouffe.

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă3; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe3. – Din fr. bouffe.

buf3, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: boiffe] 1 (D. comedii) Care are un caracter comic exagerat. 2 (D. operele muzicale) Care este compus în genul liric ușor. 3 (D. actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufa3 (2). 4 (D. roluri) Specific comediei sau operei muzicale bufe3 (2).

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre opere dramatice sau muzicale) Cu un accentuat caracter hazliu; de un comic exagerat. Comedie bufă. Operă bufă. ◊ (Despre felul interpretării) Artist de un comic buf. ♦ (Despre cîntăreți sau actori) Care interpretează roluri ușoare într-o operă bufă sau în comedii, uzînd de mijloace simpliste (glume, gesturi, grimase etc.) pentru a scoate cît mai multe efecte comice. Bariton buf.

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre o comedie, o operă) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre cântăreți sau actori) Care interpretează roluri comice într-o comedie sau operă bufă (uzând de mijloace ieftine). – Fr. bouffe.

BUF, -Ă adj. (Despre opere muzicale sau dramatice) Hazliu; exagerat de comic; vesel. ♦ (Despre cântăreți, actori) Care joacă roluri în opere comice, în farse, în comedii de intrigă etc. [< it. buffo, fr. bouffe].

BUF, -Ă adj. (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural. (< it. buffo, fr. bouffe)

BUF2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre opere muzicale sau dramatice) Care are un caracter comic exagerat. 2) (despre actori) Care este angajat în roluri comice. /<fr. bouffe

1) buf, -ă adj. (it. buffo, d. buffo, bufnitură de vînt. Rudă cu bufă 2. Lbk. 1373). Comic, glumeț: operă bufă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

búfă s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

buf1 adj. m., pl. bufi; f. búfă, pl. búfe

buf adj. m., pl. bufi; f. sg. búfă, pl. búfe

arată toate definițiile

Intrare: bufă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bufa
plural
  • bufe
  • bufele
genitiv-dativ singular
  • bufe
  • bufei
plural
  • bufe
  • bufelor
vocativ singular
plural
Intrare: Buf
nume propriu (I3)
  • Buf
Bufă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bufă
Intrare: buf (adj.)
buf1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buf
  • buful
  • bufu‑
  • bu
  • bufa
plural
  • bufi
  • bufii
  • bufe
  • bufele
genitiv-dativ singular
  • buf
  • bufului
  • bufe
  • bufei
plural
  • bufi
  • bufilor
  • bufe
  • bufelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bufă

  • 1. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.
      surse: DLRLC

etimologie:

buf (adj.)

etimologie: