17 definiții pentru hazliu hazlâu hazuliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hazliu, ~ie a [At: CONACHI, P. 151 / V: ~lâu, ~zul~ / Pl: ~ii / E: haz + -lin] 1 Plin de umor Si: hazos (1). 2 Vesel. 3 Simpatic. 4-5 Caraghios (1-2).

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlấu, -ấie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu.

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlấu, -ấie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu.

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor. Stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care... sfîrșesc prin a se muta una în locul alteia! IBRĂILEANU, SP. CR. 241. Unii îmi zic ritor hazliu, Alții îmi zic palavragiu! ALECSANDRI, T. I 235. ♦ Vesel. Ce mai flăcăi sînteți și voi... fiți mai hazlii, că doar nu v-a tors mama pe limbă. CONTEMPORANUL, V. 297. 2. Atrăgător, simpatic, plăcut, nostim. Baba nu știa ce să facă de bucurie că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. O prea dulce și hazlie fericire! CONACHI, P. 151. – Variante: hazlî́u, -î́ie (DELAVRANCEA, S. 12), hazulíu, -íe (CREANGĂ, P. 164) adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hazlíu adj. m., f. hazlíe; pl. m. și f. hazlíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAZLÍU adj. 1. v. glumeț. 2. v. amuzant. 3. v. spiritual. 4. v. umoristic. 5. v. comic.

HAZLÍU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care face haz; spiritual. 2) Care produce haz; plin de haz; amuzant; nostim. /haz + suf. ~liu

hazliu a. ce are haz, plăcut, nostim: ian mai spune, că ești hazliu de tot AL.

hazlíŭ, -íe adj. (d. haz). Cu haz, plăcut, nostim: persoană, glumă hazlie. – În Mold. și hăzos, -oásă (rev. I. Cr. 14, 44).

HAZLẤU, -ẤIE adj. v. hazliu.

HAZULÍU, -ÍE adj. v. hazliu.

HAZLÂU, -ÂIE adj. V. hazliu.

HAZULÍU, -ÍE adj. V. hazliu.

HAZLÎ́U, -Î́IE adj. v. hazliu.

hazlíu adj. m., f. hazlíe; pl. m. și f. hazlíi

HAZLIU adj. 1. glumeț, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hîtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov, și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!) 2. amuzant, comic, nostim, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare~.) 3. spiritual. (Glumă ~.) 4. umoristic, vesel. (Scenetă ~.) 5. caraghios, comic. (Ce chestie ~!)

Intrare: hazliu
hazliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazliu
  • hazliul
  • hazliu‑
  • hazlie
  • hazlia
plural
  • hazlii
  • hazliii
  • hazlii
  • hazliile
genitiv-dativ singular
  • hazliu
  • hazliului
  • hazlii
  • hazliei
plural
  • hazlii
  • hazliilor
  • hazlii
  • hazliilor
vocativ singular
plural
hazlâu adjectiv
adjectiv (A111)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazlâu
  • hazlâul
  • hazlâu‑
  • hazlâie
  • hazlâia
plural
  • hazlâi
  • hazlâii
  • hazlâi
  • hazlâile
genitiv-dativ singular
  • hazlâu
  • hazlâului
  • hazlâi
  • hazlâiei
plural
  • hazlâi
  • hazlâilor
  • hazlâi
  • hazlâilor
vocativ singular
plural
hazuliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazuliu
  • hazuliul
  • hazuliu‑
  • hazulie
  • hazulia
plural
  • hazulii
  • hazuliii
  • hazulii
  • hazuliile
genitiv-dativ singular
  • hazuliu
  • hazuliului
  • hazulii
  • hazuliei
plural
  • hazulii
  • hazuliilor
  • hazulii
  • hazuliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hazliu hazlâu hazuliu

  • 1. Plin de haz, de umor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spiritual vesel 3 exemple
    exemple
    • Stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care... sfîrșesc prin a se muta una în locul alteia! IBRĂILEANU, SP. CR. 241.
      surse: DLRLC
    • Unii îmi zic ritor hazliu, Alții îmi zic palavragiu! ALECSANDRI, T. I 235.
      surse: DLRLC
    • Ce mai flăcăi sînteți și voi... fiți mai hazlii, că doar nu v-a tors mama pe limbă. CONTEMPORANUL, V. 297.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Baba nu știa ce să facă de bucurie că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • O prea dulce și hazlie fericire! CONACHI, P. 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Haz + sufix -liu.
    surse: DEX '98 DEX '09