BUFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

bufă² sf [At: DEX² / Pl: ~fe / E: cf it buffa] 1 Cută.

bufă s.f. Umflătură la mîneca unei haine, la pantaloni, cută, fald. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor... făptura și gîndul logofetesei (G. M. ZAMF.). • pl. -e. /it. buffa.

*BUFĂ³ adj. f. 🎭 numai în expr. operă ~, operă glumeață, hazlie [fr. bouffe].

❍BUFĂ² (pl. -fe) sf. Mold. 🍽 Gălușcă de post (RV. -CRG.).

❍BUFĂ¹ (pl. -fe) sf. 🐦 – BUHĂ.

BUFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BUFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă la îmbrăcăminte și mai ales la rochii. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.

BUFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.

BUFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mîneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].

BUFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)

BUFĂ ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa

bufă (reg.) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe

bufă (rar) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe

bufă s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe

bufă, bufe s. f. 1. amantă, iubită. 2. prostituată.