3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buburuz sm[1] [At: ȘEZ. II, 151/4 / V: ~rez / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Globuleț. 2 Fructul arinului Si: anină. 3 Con de brad.

  1. Genul nu concordă cu forma de plural buburuze. Și varianta buburez este trecută tot ca sm, deci e posibil ca pluralul să fie de fapt buburuzi. — cata

BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

BUBURÚZ1 s. m. v. buburuză.

BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Cocoloș mic și rotund; bobiță.

buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata).Et. nec.

buburu sf [At: LB / V: ~us, ~uță / Pl: ~e / E: ns cf srb babúrică[1]] 1 (Reg) Bubă1 mică (excuamată[2]) produsă de febră. 2 Mugur mic. 3 (Șîs ~roșie) Gândăcel semisferic, cu elitrele roșii sau galbene, pătate cu șapte puncte negre Si: boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, cucușor, găinușa(-lunii), găina-lui-Dumnezeu, gărgăriță, margari(n)tă, mămăruță, mărgăriță, Măria-popei, mumuruță, paparugă, păpăluză, păpăruie, păpăruză, vaca-lui-Dumnezeu, vrăjitoare (Coccinella septempunctata).

  1. Etimonul corect ortografiat este бабурица. — Ladislau Strifler
  2. O combinație nereușită între excoriată și descuamată. — Ladislau Strifler

buburu s.f. 1 (entom.) Insectă mică din ordinul coleopterelor, semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); boul-popii. 2 (reg.) Bucată mică; fărîmă. O buburuză de mămăligă. 3 (reg.) Bubuliță, zgrăbunță. • pl. -e. și buburuz s.n. /cf. srb. babúrica.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii; paparugă (Coccinella septempunctata).Et. nec.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gîndăcei cu corpul rotund și bulbucat, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); (Transilv.) mămăruță. Pe-o tulpiniță călăuză Se urcă lin o buburuză, Cînd peste culmile din fund Răsare soarele rotund. DEȘLIU, M. 14. – Variantă: buburúz s. m.

BUBURÚZĂ, buburuze, s. f. Gîndăcel cu corpul rotund, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata). [Var.: buburúz s. m.]

BUBURÚZĂ ~e f. Insectă mică, având corpul emisferic și aripi de culoare roșie, punctate cu negru; paparugă. /Orig. nec. corectată

buburuză f. 1. bubă de tot mică; 2. alt nume dat coccinelei (după cele șeapte puncte sau bube de pe corpul ei); 3. Mold. bucată mică și rotundă: o buburuză de mămăligă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!buburuz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburuzi

buburúz (cocoloș) s. n./s. m., pl. buburúze/buburúzi

buburu (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburuzei; pl. buburuze

buburúză (gândăcel) s. f., g.-d. art. buburúzei; pl. buburúze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBURÚZĂ s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gârgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.

BUBURU s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gărgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buburúză, buburuze, s.f. – (la pl.), (med.) Pete mici pe corpul copilului datorate pojarului. – Et. nec. (DEX); cf. srb. babúrica (MDA); din răd. bubu-, bobo- (Scriban).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUBURUZ, L. (16 A I 487), < subst.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sparge la buburuză expr. (obs.) a dezvirgina, a deflora.

Intrare: Buburuz
Buburuz nume propriu
nume propriu (I3)
  • Buburuz
Intrare: buburuz (cocoloș)
buburuz1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuzi
  • buburuzii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuzi
  • buburuzilor
vocativ singular
plural
buburuz3 (pl. -ji) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuji
  • buburujii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuji
  • buburujilor
vocativ singular
plural
buburuz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuze
  • buburuzele
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuze
  • buburuzelor
vocativ singular
plural
Intrare: buburuză
buburuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburu
  • buburuza
plural
  • buburuze
  • buburuzele
genitiv-dativ singular
  • buburuze
  • buburuzei
plural
  • buburuze
  • buburuzelor
vocativ singular
plural
buburuz1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuzi
  • buburuzii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuzi
  • buburuzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buburuz, buburuzisubstantiv masculin

  • 1. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. DLRLC DLRM
    • format_quote figurat Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. DLRLC
    • chat_bubble Un buburuz de om = om de statură foarte mică. DLRLC
      • format_quote Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180. DLRLC

buburu, buburuzesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.