7 definiții pentru buburuz (cocoloș)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buburuz sm[1] [At: ȘEZ. II, 151/4 / V: ~rez / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Globuleț. 2 Fructul arinului Si: anină. 3 Con de brad.

  1. Genul nu concordă cu forma de plural buburuze. Și varianta buburez este trecută tot ca sm, deci e posibil ca pluralul să fie de fapt buburuzi. — cata

BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund. (Fig.) Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66. ◊ Expr. Un buburuz de om = om de statură foarte mică. Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.

BUBURÚZ2, buburuze, s. n. Cocoloș mic și rotund; bobiță.

buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!buburúz (cocoloș, gândăcel) (reg.) s. m., pl. buburúzi

buburúz (cocoloș) s. n./s. m., pl. buburúze/buburúzi

Intrare: buburuz (cocoloș)
buburuz1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuzi
  • buburuzii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuzi
  • buburuzilor
vocativ singular
plural
buburuz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuze
  • buburuzele
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuze
  • buburuzelor
vocativ singular
plural
buburuz3 (pl. -ji) substantiv masculin
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuji
  • buburujii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuji
  • buburujilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buburuz (cocoloș)

  • 1. Bobiță, ghemotoc sau cocoloș mic și rotund.
    exemple
    • figurat Multe buburuze sînt pe boltă. BENIUC, V. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Un buburuz de om = om de statură foarte mică.
      exemple
      • Toți zmeii se minuna numai cum de se găsește o putere așa de mare într-un buburuz de om. SBIERA, P. 180.
        surse: DLRLC

etimologie: