mămăruță sf [At: LB / V: mămar~, ~riuță, mămăruț sm, ~uză, mumur~, mumuruză / Pl: ~țe / E: nct cf măriuță] (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata).

MĂMĂRUȚĂ, mămăruțe, s. f. (Transilv.) Buburuză.

mămăruță f. 1. alt nume popular dat coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparudă. [Termen de aceeaș origină cu mămâie].

mămărúță f., pl. e (var. din buburuză, ca și cucuruz, sîrb. kukuruz și mururuz). Trans. (Bihor). Buburuză. Paparudă.

mămaruță sf vz mămăruță

mămăriuță sf vz mămăruță

mămăruț sm vz mămăruță

mămăruză sf vz mămăruță

mumuruță sf vz mămăruță

mămăruță (reg.) s. f., g.-d. art. mămăruței; pl. mămăruțe

mămăruță (reg.) s. f., g.-d. art. mămăruței; pl. mămăruțe

mămăruță s. f., g.-d. art. mămăruței; pl. mămăruțe

mămăruță (mămăruțe), s. f. – Buburuză (Coccinella semtempunctata). – Var. măriuță. Creație spontană, cf. celălalt nume al său, buburuză (Scriban), și sb. mumuruz „porumb”. Der. din lat. eruca „omidă” (Pușcariu, Jb., XI, 47; REW 2907) nu pare posibilă. Legătura cu Mariuța, dim. de la Maria (Tiktin; Candrea; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186) se dă numai ca încrucișare la var. – Cf. mamorniță, morniță.

MĂMĂRUȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

mămăruță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.

mămăruță, mămăruțe, s.f. (pop.) 1. buburuză, gărgăriță, măriuță. 2. paparudă.

MĂMĂRUȚĂ s. f. (Entom. ; regional) Buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. LB. Din care cauză insă se va fi numind boul-popei, boul-lui-Dumnezeu, vaca-lui-Dumnezeu, cucușor, mămăruță și mumuruță, pină acuma nu mi-a fost cu putință a afla. MARIAN, INS. 109, cf. PAMFILE, VĂZD. 134, H XVII 334. Mămăruță, guță! Dă, doamne, ploiță, Ploiță curată, Făr-un fir dă piatră. ALEXICI, L. P. 200, cf. ALR I 1 889/136, 148, 164, 295, 578, 988. Mămăruză, mămăruză, încâtrău îi zbura, acolo m-oi mărita. ALR II 4 366/228, cf. 4 366/157, 172, 235, 574. - Pl.: mămăruțe. – Și: mămărúț (ALR I 1 889/194) s. m. ; mămăruză, mămăriúță (PĂCALĂ, M. R. 218), mămarúță (ALR I 1 889/231, ALR II 4 366/130, 172), mumurútă, mumurúză (ALR I 1889/227) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r i u ț ă.

MĂMARÚȚĂ s. f. v. mămăruță.

MĂMÁRUZĂ s. f. v. mămăruță.

MĂMĂRIUȚĂ s. f. v. mămăruță.

MĂMĂRUȚ s. m. v. mămăruță.