16 definiții pentru brudiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.

brudiu, ~ie a [At: DOSOFTEI, V. S. 85/12 / V: brod~, ~iv, ~ă / E: nct] 1 (Îrg; d. animale) Tânăr. 2 (D. adulți; d. minte) Copilăros. 3 (Pex) Nătărău. 4 (Îrg) Frumos.

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Regional) Tînăr, nevîrstnic, necopt (la minte). Crud la trup și brudiu la minte. SBIERA, P. 152. Fost-am tînăr și brudiu, Pare-mi rău, ș-amu-i tîrziu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ◊ (Substantivat) Au început, ca un brudiu ce era, să ceară de la pasăre pistolașul. SBIERA, P. 70.

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.

BRUDÍU ~e (~i) pop. Care este prea tânăr; necopt la minte; fără experiență. [Sil. bru-diu; Acc. și brúdiu] /Orig. nec.

BRUDIU adj. (Mold., Trans. SE) Tînăr, crud, fraged, minor; naiv, copilăros. A: Ceia ce vor face silă a cuconi brudii. PRAV., apud TDRG. Ești brudiv și fără minte. DOSOFTEI, VS. Vei vedea, Măriia ta, că iaste un pruncu brudiu. CRON. 1689, 44r. Brudii și tinerele de vîrstă. CANTEMIR, HR.; cf. URECHE; DOSOFTEI, PS; DVS, 23r; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 41r; CRON. 1732, 33v. ◊ Fig. Ce cuvinte brudii sînt aceste? CANTEMIR, IST. C: Să știi că atunci am fost brudiu și n-am putut să învăț. S, 116v. // B: Să juca toți d-a valma ca niște coconi brudii. LET. 1758, 111r. Variante: brudiv (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; S, 116v). Etimologie necunoscută. Cf. ucr. brud „fir de păr abia crescut pe fața unui bărbat”. Vezi și brudatec, brudiesc, brudiește, brudior. Cf. brudatec, brudiesc, brudior, lud. adjectiv

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.

brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi

brúdiu [-diu pron. -diu]/brudíu adj. m., f. brúdie (sil. -di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.

brudiu adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brudíu, brudie, adj. – (reg.) Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea, 1906; Papahagi, 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea, 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).

brudíu, brudie, adj. – Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea 1906; Papahagi 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).

Intrare: brudiu
brudiu adjectiv
  • pronunție: brudĭu, brudiu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brudiu
  • brudiul
  • brudiu‑
  • brudie
  • brudia
plural
  • brudii
  • brudiii
  • brudii
  • brudiile
genitiv-dativ singular
  • brudiu
  • brudiului
  • brudii
  • brudiei
plural
  • brudii
  • brudiilor
  • brudii
  • brudiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brudiu

etimologie: