2 definiții pentru brudior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUDIÓR, -OÁRĂ, brudiori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui brudiu.

BRUDIOR adj. (Mold.) Tînăr, crud, fraged. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaș nu putu. CD 1698, 40r; cf. CD 1770, 49v. Etimologie: brudiu + suf. -ior. Vezi și brudatec, brudiesc, brudiește, brudiu. Cf. brudatec, brudiesc, brudiu, lud. adjectiv

Intrare: brudior
brudior adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brudior
  • brudiorul
  • brudioru‑
  • brudioa
  • brudioara
plural
  • brudiori
  • brudiorii
  • brudioare
  • brudioarele
genitiv-dativ singular
  • brudior
  • brudiorului
  • brudioare
  • brudioarei
plural
  • brudiori
  • brudiorilor
  • brudioare
  • brudioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)