8 definiții pentru brudnic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brúdnic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: brud(iu) + -nic] 1-2 (Reg) Brudiu (1-2).

BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

BRÚDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.

BRÚDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Regional) Brudiu. Dar unde-s brudnicii copii Și unde-s rîsetele lor? IOSIF, PATR. 8. Se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50.

BRÚDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic.

brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brúdnic adj. m., pl. brúdnici; f. sg. brúdnică, pl. brúdnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÚDNIC adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.

brudnic adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR.

Intrare: brudnic (adj.)
brudnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brudnic
  • brudnicul
  • brudnicu‑
  • brudnică
  • brudnica
plural
  • brudnici
  • brudnicii
  • brudnice
  • brudnicele
genitiv-dativ singular
  • brudnic
  • brudnicului
  • brudnice
  • brudnicei
plural
  • brudnici
  • brudnicilor
  • brudnice
  • brudnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brudnic (adj.)

etimologie:

  • Brud[iu] + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09