Definiția cu ID-ul 949198:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brudiu, brudie, adj. – (reg.) Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea, 1906; Papahagi, 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea, 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).