11 definiții pentru brașoavă

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brașoávă af [At: CREANGĂ, P. 252 / Pl: ~ve / E: Brașov] 1 Minciună. 2 (Îvp; îe) A fi bun de ~ ve A fi bun de rele. 3 (Îae) A fi mincinos.

BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Minciună, palavră. – Din n. pr. Brașov.

BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Vorbă lipsită de temei; palavră, minciună. N-avem timp de brașoave! Lasă-ne cu prostiile tale! PAS, L. I 140. Șiretul, înadins ne duce-așa departe, ca să nu băgăm noi de seamă că ne spune brașoave. VLAHUȚĂ, O. A. II 24. Ia tacă-ți gura, măi Gerilă... Acuș se face ziuă, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. CREANGĂ, P. 252.

BRAȘOÁVĂ, brașoave, s. f. (Fam.) Palavră, minciună. – Din Brașov.

BRAȘOÁVĂ ~e f. mai ales la pl. pop. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; palavră; fleac. [Sil. -șoa-vă] /Din Brașov n. pr.

brașoávă f., pl. e. Un fel de covrigĭ cu sare, numițĭ așa după numele orașuluĭ Brașov. Fig. Iron. Palavre, mincĭunĭ gogonate (ca și gogoșĭ, după numele prăjiturilor numite „gogoșĭ”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brașoávă (fam.) s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve

brașoávă s. f., g.-d. art. brașoávei; pl. brașoáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRAȘOÁVĂ s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

brașoa s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânzător de brașoave / de gogoși expr. mincinos, palavragiu.

Intrare: brașoavă
brașoavă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brașoa
  • brașoava
plural
  • brașoave
  • brașoavele
genitiv-dativ singular
  • brașoave
  • brașoavei
plural
  • brașoave
  • brașoavelor
vocativ singular
plural

brașoavă

  • exemple
    • N-avem timp de brașoave! Lasă-ne cu prostiile tale! PAS, L. I 140.
      surse: DLRLC
    • Șiretul, înadins ne duce-așa departe, ca să nu băgăm noi de seamă că ne spune brașoave. VLAHUȚĂ, O. A. II 24.
      surse: DLRLC
    • Ia tacă-ți gura, măi Gerilă... Acuș se face ziuă, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. CREANGĂ, P. 252.
      surse: DLRLC

etimologie: