brașoavă s.f. (fam.; mai ales la pl.) Minciună, palavră. Acuș se face ziua, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. (CR.). ◊ Expr. A fi bun de brașoave = a fi mincinos ori pus pe fapte rele. A spune brașoave = a pălăvrăgi. • pl. -e. /de la nm. pr. (oraș în România) Brașov, cu aluzie la marfa din Brașov sau la comportamentul arogant al negustorilor brașoveni din trecut.