9 definiții pentru născoceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

născocea sf [At: C. PETRESCU, A. R. 17 / Pl: ~eli / E: născoci + -eală] (Rar) Născocire (3).

NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. (Rar) Născocire. – Născoci + suf. -eală.

NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. Născocire. Se înțelegeau toți... să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznașe. C. PETRESCU, A. R. 17.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

născocea s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli

născocea s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli

născocea s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂSCOCEA s. invenție, minciună, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Toate vorbele lui sînt simple ~.)

Intrare: născoceală
născoceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născocea
  • născoceala
plural
  • născoceli
  • născocelile
genitiv-dativ singular
  • născoceli
  • născocelii
plural
  • născoceli
  • născocelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

născocea, născocelisubstantiv feminin

  • 1. Minciună, născocire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se înțelegeau toți... să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznașe. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
etimologie:
  • Născoci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.