2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boz2 sm [At: DA / V: ~iu, ~ie, bojiu / Pl: boji / E: ucr бoзŭ] 1 Plantă erbacee, cu miros neplăcut, cu flori albe, cu frunze despicate și cu fructe negre (Sambucus ebulus). 2 (Reg; îe) A tăia boji Ia câini A nu face nici o treabă, pierzând vremea.

boz1 sm [At: MOXA 348/30 / Pl: ~i / E: vsl бози] (Iuz) Divinitate păgână Si: idol.

BÓZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus).Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus).Cf. ucr. boz, bg. băze, magh. bodza.

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee, mare, cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe mici, negre (Sambucus ebulus). Semănat-am, semănat, Ca să crească rod bogat, Rodul mult și bobul plin Fără boji și mărăcini. FRUNZĂ, S. 43. Vița de vie tot învie, Iară vița de boz tot răgoz. CREANGĂ, P. 210. ◊ Expr. A tăia boji la cîini = a pierde vremea, a nu avea nici o ocupație; a tăia frunză cîinilor. – Pl. și: bozi (PREDA, Î. 137).

BOZ, boji, s. m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, care are flori albe și fructe negre (Sambucus ebulus).Bg., ucr. boz.

BOZ boji m. Plantă erbacee umbeliformă, toxică, cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz

boz (bozie) m. soc mic cu floricele albe ce se prefac în bobițe negre; plantă cu proprietăți purgative, joacă un rol și în medicina populară (Sambucus ebulus). [Rut. BOZ].

2) boz m., pl. bojĭ (rus. boz, d. vsl. bg. bŭzŭ; ung. boz. V. dîrmoz). Un fel de soc care are puternice proprietățĭ purgative și din care se face ceaĭ de tuse (sambúcus ébulus și ébulum húmile). – În Munt. bozlŭ.

1) boz m., pl. bojĭ (vsl. bogŭ, pl. bozi, zeŭ). Vechĭ. Idol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boz, boji pl. (varietate de soc).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOZ s. v. divinitate, dumnezeu, idol, spânz, zeitate, zeu.

BOZ s. (BOT.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.

boz s. v. DIVINITATE. DUMNEZEU. IDOL. SPÎNZ. ZEITATE. ZEU.

BOZ s. (Bot.; Sambucus ebulus) bozie, (înv. și reg.) soc mic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boz (-zi), s. m. – (Înv.) Idol, zeu păgîn. – Var. boză, boază. Sl. bozĭ, pl. de la Bogŭ „Dumnezeu” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Berneker 111).

arată toate definițiile

Intrare: boz
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boz
  • bozul
  • bozu‑
plural
  • boji
  • bojii
genitiv-dativ singular
  • boz
  • bozului
plural
  • boji
  • bojilor
vocativ singular
plural
Intrare: Boz
nume propriu (I3)
  • Boz
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boz Sambucus

  • 1. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe și cu fructe negre (Sambucus ebulus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bozie 2 exemple
    exemple
    • Semănat-am, semănat, Ca să crească rod bogat, Rodul mult și bobul plin Fără boji și mărăcini. FRUNZĂ, S. 43.
      surse: DLRLC
    • Vița de vie tot învie, Iară vița de boz tot răgoz. CREANGĂ, P. 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A tăia boji la câini = a pierde vremea, a nu avea nicio ocupație; a tăia frunză câinilor.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: bozi.
    surse: DLRLC

etimologie: