bolânzi vif [At: MARIAN, NA. 389 / V: ~lun~, ~lon~ / Pzi: ~zesc / E: bolând] 1-2 (Mgm) A înnebuni (1,3). corectat(ă)

BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

bolănd smf, a vz bolând

bolân, ~ă a vz bolând

bolând, ~ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: ~lănd, bolân, ~lond / Pl: ~nzi, ~e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf, a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf, a (îf bolond) Domol și cumsecade. 7 a (Reg) Grosolan. corectat(ă)

bolond, ~ă a vz bolănd

bolonzi v vz bolânzi

bolund, ~ă smf, a vz bolând

bolunzi v vz bolânzi

bolînd, -ă adj. (reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. • pl. -înzi, -înde. și bolund, -ă adj. /<magh. bolond.

bolund, -ă s.m., s.f., adj. v. bolînd.

BOLÎND, BOLUND adj. Tr.-Carp. Smintit, nerod, nebun: copilul se face bolînd și tîmp la minte (MAR.) [ung. bolond].

BOLÎNZI, BOLUNZI, BOLONZI (-zesc) vb. intr. Tr.-Carp. A înnebuni [bolînd].

❍BOLONZI 👉 BOLÎNZI.

❍BOLUND... 👉 BOLÎND...

BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolund, -ă adj.] – Magh. bolond.

BOLUND, -Ă adj. v. bolînd.

bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].

bolînd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.

bolúnd V. bolînd.

bolânzi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzesc, 3 sg. bolânzește, imperf. 1 bolânzeam; conj. prez. 1 sg. să bolânzesc, 3 să bolânzească

bolânzi (a ~)(reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzesc, imperf. 3 sg. bolânzea; conj. prez. 3 să bolânzească

bolânzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolânzesc, imperf. 3 sg. bolânzea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolânzească

bolând (reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolând(reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde

bolînd (bolîndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolîndăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolîndatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolînzeală, s. f. (laur); bolînzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolînzie, s. f. (nebunie).

BOLÂNZI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

bolînd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

bolînzi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

BOLOND adj. v. bolund. adjectiv

BOLUND adj. (Ban.) Nebun, smintit; nerod, prost. Demens. Bolund. Bolond. LEX. MARS. 199. Insipiens. Bolund. Bolond. LEX. MARS., 218. Variante: bolond (LEX. MARS., 218). Etimologie: magh. bolond. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolunzi, bolunzie. Cf. aluzit, buiac (4), nerod, șod (1), zălud. adjectiv corectat(ă)

BOLUNZI vb. (Criș.) A înnebuni; a se prosti. Toți acește s-au îmbătatu și de băutură au bolundzitu. MISC. SEC. XVII, 58^r. Etimologie: bolund + suf. -i. Cf. magh. bolondulni, bolonditni. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolund, bolunzie. Cf. aluzi, șozi. verb

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. (reg.) Smintit, nebun. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, MDA).

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).