blocare sf [At: MAIORESCU, D. II, 96 / Pl: ~cări / E: bloca] 1-3 Blocadă (1-3). 4-5 Fixare (sau imobilizare) într-o anumită poziție. 6-7 (Rar) Blocaj (6-7).

blocare s.f. 1 Izolare prin blocadă a unei localități, a unui teritoriu etc. 2 închidere a unei artere de circulație. ♦ Oprire a circulației vehiculelor sau a pietonilor 3 Imobilizare într-o anumită poziție. 4 Interzicerea (temporară) a ocupării unui post vacant în sistemul bugetar. 5 (econ.) Suspendare (temporară) a folosirii unor credite, conturi, a unor produse etc. ♦ Interzicere a schimbării unor prețuri, a unor salarii fără autorizație guvernamentală. ◊ Blocare a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei persoane fizice sau juridice. 6 (sport) Efectuare a unui blocaj. ♦ (la volei) Acțiunea de blocare a mingii la fileu. 7 (tipogr.) Culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. 8 (med.) Întreruperea funcționării unor organe. 9 (tehn.) Imobilizare, imposibilitate de funcționare. • pl. -ări. /v. bloca.

BLOCARE, blocări, s. f. Acțiunea de a bloca și rezultatul ei. ♦ Oprirea eliberării unei sume de bani.

BLOCARE, blocări, s. f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei.

BLOCARE s.f. Acțiunea de a (se) bloca și rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intenționată a uneia sau mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. ♦ Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente din lipsă de fonduri disponibile. [< bloca].

blocare s. f. 1. acțiunea de a (se) bloca. 2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului. 3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții. 4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli. (< bloca)

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.

bloca [At: LTR / Pzi: ~chez / E: fr bloquer] 1-3 vt A izola un oraș, un (port sau un stat) prin blocadă (1). 4-5 vtr A (se) opri. 6 vt A închide circulația pe o arteră rutieră. 7-8 vtr A nu mai funcționa (sau a face să nu mai funcționeze) (prin fixare sau imobilizare într-o anumită poziție). 9-10 vt A interzice prin lege folosirea unor produse (fonduri etc.). 11 vt (Spt) A face un blocaj. 12 vt (Iuz) A opri pentru stat o cotă de cereale. 13 vt (Tip) A folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește.

bloca vb. I. I tr. 1 (compl. indică localități, teritorii etc.) A izola prin blocadă. Orașul a fost blocat de inamic. 2 (compl. indică artere de circulație sau circulația) A închide; a interzice temporar accesul. În cadrul unui filtru, poliția a blocat strada principală. ♦ A face să fie închis, ca urmare a unor cauze naturale, a unor accidente etc. Copacii prăbușiți au blocat șoseaua. 3 A opri accesul cuiva într-o anumită zonă, la un anumit obiect etc. Scaunul căzut a blocat ușa de la intrare. 4 A imobiliza într-o anumită poziție. Sistemul antifurt a blocat volanul. ◊ Expr. (A fi) blocat la mantinelă v. mantinelă. 5 A întrerupe temporar funcționarea unui aparat, a unui mecanism etc. Cînd s-a culcat a blocat soneria. 6 A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant în sistemul bugetar. 7 (econ.) A suspenda (temporar) folosirea unor credite, conturi, a unor produse etc. ♦ A interzice schimbarea unor prețuri, a unor salarii fără autorizație guvernamentală. 8 (sport) A efectua un blocaj. 9 (tipogr.) A folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește. II refl. 1 (med.; despre organe) A nu mai funcționa. Rinichii s-au blocat. 2 (psih.) A se inhiba din cauze afective, cognitive sau voluntare. 3 (tehn.) A se imobiliza, a se fixa într-o anumită poziție. S-a blocat motorul. • prez.ind. -chez. /<fr. bloquer.

*BLOCA (blochez) vb. tr. 1 🎖️ A împresura un loc ocupat de dușman, pentru ca nimic să nu mai poată pătrunde acolo ¶ 2 📰 ~ o literă, a pune, la cules, în mod provizoriu, o literă întoarsă (cu floarea în jos), în locul unei litere care lipsește [fr. bloquer].

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola (un oraș, un port sau un stat) prin blocadă; a împresura. 2. (Cu privire la o arteră de circulație) A închide, a face impracticabil; (cu privire la mișcare, circulație) a împiedica, a opri; (cu privire la persoane sau la vehicule) a împiedica în circulație, în mers. Două căruțe, oprite în drum, blocau șoseaua. ▭ M-am lăsat dus pînă în apropierea teatrului, unde la un moment dat m-am găsit blocat și n-am mai putut înainta. ANGHEL, PR. 38. 3. (Cu privire la un dispozitiv mecanic) A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. Rugina a blocat cablurile frinelor. ◊ Refl. A se opri, a se înțepeni. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre organe) A nu mai funcționa. Bolnavului i s-au blocat rinichii. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri sau a unor mijloace necesare pentru alte scopuri. Militarizarea economiei sustrage și blochează fonduri uriașe pentru scopuri neproductive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. ♦ A opri completarea unui post vacant, rămas mult timp neutilizat.

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a opri circulația, mișcarea; a împiedica o persoană sau un vehicul în mers. 3. A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai funcționa. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer.

BLOCA vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o țară, un port, un oraș etc.). 2. A împiedica, a opri mișcarea, circulația etc. 3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziție. ♦ refl. (Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcționa. 4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < fr. bloquer].

BLOCA vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr. bloquer)

A SE BLOCA se ~chează intranz. 1) (despre organe sau mașini) A se opri brusc (din cauza unei defecțiuni). 2) (despre organe ale corpului) A înceta să mai funcționeze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer

A BLOCA ~chez tranz. 1) (state, orașe, porturi) A izola prin blocadă; a supune unei blocade. 2) (căi de acces, mișcarea vehiculelor sau a persoanelor) A închide într-un blocaj; a bara. 3) (folosirea unor produse sau fonduri) A interzice în mod legal pentru o anumită perioadă de timp. 4) (completarea unor posturi vacante) A întrerupe ca fiind suficient. 5) sport A neutraliza printr-un blocaj. 6) A face să se blocheze. /<fr. bloquer

blocà v. 1. a face blocul unei cetăți sau al unui port, a împresura din toate părțile; 2. a împinge o bilă în bluza biliardului.

*blochéz, a -á v. tr. (fr. bloquer, d. blocus, blocare, blocadă). Împresor, izolez din toate părțile (un port, o armată ș.a.). Împing o bilă în bluza biliarduluĭ. Umplu golurile uneĭ zidăriĭ cu sfărîmăturĭ și tencuială. Tip. Pun provizoriŭ o literă întoarsă în locul alteĭa care lipsește.

blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări

blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări

blocare s. f., g.-d. art. blocării; pl. blocări

bloca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blochez, 3 blochează; conj. prez. 1 sg. să blochez, 3 să blocheze

bloca (a ~) vb., ind. prez. 3 blochează

bloca vb., ind. prez. 1 sg. blochez, 3 sg. și pl. blochează

blochez, -chează 3.

BLOCARE s. barare, închidere. (~ unui drum.)

BLOCA vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. v. gripa.

BLOCA vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. (TEHN.) a se gripa. (Motorul s-a ~.)

A bloca ≠ a debloca

BLOCAREA AERODROMURILOR procedeu de interzicere a decolării al avioanelor inamice executat de una sau două subunități de aviație de vânătoare (celulă sau patrulă), care zburând în jurul aerodromului în afara zonei de foc a mijloacelor de apărare antiaeriană, atacă orice avion care încearcă să decoleze, pe panta de urcare, înaintea atingerii parametrilor de zbor care îi permit să ducă acțiuni de luptă. Blocarea aerodromurilor nu permite inamicului să introducă oportun în luptă toate forțele de care dispune.

BLOCÁRE (< bloca) s. f. 1. Acțiunea de a bloca și rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intenționată a uneia sau a multor litere cu floarea în jos, pentru a atrage atenția corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arăta că îi lipsesc culegătorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situația unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate plățile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea prețurilor = reglementare limitată a prețurilor anumitor bunuri și servicii la nivelul pe care ele le-au atins într-o perioadă de referință. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de către plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui în sol, fie de existența altor elemente care provoacă scăderea mobilității sale în sol (ex. ionul de calciu în exces generează ioni de magneziu, cupru, zinc).