BLOCAJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format din îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. 4. (Med.) Oprire bruscă a desfășurării unui proces sau a funcției unui organ. Blocaj renal. – Din fr. blocage.

blocaj sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr blocage] 1-3 (Rar) Blocadă (1-3). 4 (Spt) Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă. 5 Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a-i împiedica pe adversari să înscrie din lovitură. 6 (Teh) Fundație din piatră, bolovani de râu etc. la unele șosele și căi ferate. 7 Dig rudimentar format din îngrămădire de pietre, bolovani etc. 8 (Med; îs) ~ renal Stază renală.

blocaj s.n. 1 Blocare a unei căi de acces, a unui teritoriu etc. 2 (econ.) Blocaj financiar = neîndeplinire de către un agent comercial a angajamentelor de plată din cauza lipsei de lichidități. Blocaj economic = blocaj financiar generalizat la nivelul economiei unui stat. 3 (constr.) Fundație de piatră, de bolovani etc. făcută la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc. ♦ Dig rudimentar, format prin îngrămădirea de pietre, de bolovani etc. (sport) Procedeu tehnic folosit în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie. 5 (med.) Întrerupere bruscă a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice. ◊ Blocaj renal = obstrucție a activității renale prin blocarea unor nefroni. 6 (psih.) Blocaj psihic = inhibare de tip afectiv, cognitiv sau voluntar. • pl. -e. /<fr. blocage.

BLOCAJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocadă. 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate. ♦ Dig rudimentar format prin îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc. – Din fr. blocage.

BLOCAJ, blocaje, s. n. Terasament format din blocuri mari de piatră sau de beton, servind drept fundație (la șosele) sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor etc.

BLOCAJ, blocaje, s. n. Îngrămădire de blocuri de piatră sau de beton servind drept fundație sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor etc. – Fr. blocage.

BLOCAJ s.n. 1. Fundație de piatră, de bolovani etc. făcută la o șosea, la o stradă etc. 2. Intervenție la fileu a unui grup de voleibaliști pentru a împiedica pe adversari să înscrie o lovitură. ♦ (Box) Interpunerea palmei, antebrațului sau brațului între pumnul adversarului și locul vizat de lovitura acestuia. 3. (Med.) Împiedicarea desfășurării unui proces sau unei funcții fiziologice. [< fr. blocage].

BLOCAJ s. n. 1. blocare. 2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc. 3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie. ◊ întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice. (< fr. blocage)

BLOCAJ ~e n. 1) Fundație de drum constând dintr-un strat de piatră așezat pe un pat de nisip. 2) sport Procedeu tactic de apărare sau de oprire a unei acțiuni a adversarului. /<fr. blocage

blocaj s. n., pl. blocaje

blocaj s. n., pl. blocaje

blocaj s. n., pl. blocaje

blocaj, pl. blocaje