BLEOJDIRE¹, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi¹. – V. bleojdi¹.

BLEOJDIRE², bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi². – V. bleojdi².

bleojdire¹ sf [At: DA ms / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi¹] (îvp) Holbare.

bleojdire² sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 7 / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi²] (Îvp) Moleșire.

bleojdire² s.f. (pop., fam.) 1 Pleoștire. 2 Blegire, ramolire. • pl. -i. /v. bleojdi².

bleojdire¹ s.f. (reg.; fam.) Holbare, zgîire. • pl. -i. /v. bleojdi¹.

BLEOJDIRE¹, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi¹. – V. bleojdi¹.

BLEOJDIRE², bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi². – v. bleojdi².

BLEOJDIRE, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi²; pleoștire. În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDIRE¹, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi¹. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDIRE², bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi². [Pr.: bleoj-]

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

blejdi v vz bleojdi¹

bleojdi² vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj~, bloj~ / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa.

bleojdi¹ vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~, blej~, bloi, boj~ / Pzi: ~desc / E: vsl блъшати] (Îvp; d. ochi) A holba.

bliajdi v vz bleojdi¹

bliojdi v vz bleojdi²

bloi v vz bleojdi¹

blojdi v vz bleojdi^2[1] modificată

bojdi v vz bleojdi

bleojdi² vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A lăsa să atîrne în jos; a pleoști. 2 refl. A se blegi; a se ramoli. • prez.ind. -esc. /form. expr.; cf. blegi, pleoști.

bleojdi¹ vb. IV. tr., refl. (reg.; fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgîi. Căscase gura și bleojdise ochii (ISP.). • prez. ind. -esc. /form. expr.; cf. boldi.

BLEJDI 👉 BLEOJDI¹.

BLEOJDI¹, BLEJDI (-desc) vb. tr. A holba ochii, a căsca ochii cu mirare, a se uita cu ochii sgîiți: împăratul bleojdi ochii la dînsa (ISP.).

BLEOJDI² (-desc) I. vb. tr. A lăsa să atîrne în jos, a lăsa să cadă: bleojdind buzele (CAR.); Barbieri bleojdi capul pe o parte (D.-ZAMF.) .

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEJDI vb. IV v. bleojdi¹.

BLEOJDI², bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdi (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJDI¹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgîi. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDI², bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa urechile să atîrne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [Pr.: bleoj-]

A BLEOJDI ~esc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

A SE BLEOJDI se ~esc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

blejdì v. V. bleojdì.

bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].

bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.

bleojdire (pop.) (desp. bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdire (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdire (zgâire, pleoștire) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdi (a ~) (pop.) (desp. bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, 3 sg. bleojdește, imperf. 1 bleojdeam; conj. prez. 1 sg. să bleojdesc, 3 să bleojdească

bleojdi (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească

bleojdi (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdească

bleojdi (2 sil.)

bleojdesc, -deam 1 imp.

BLEOJDIRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgâire, zgâit.

bleojdire s. v. BULBUCARE. CĂSCARE. HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE ZGÎIT.

BLEOJDI vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.