opțiuni
  • info

4 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – V. bleojdi2.

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1.

bleojdíre2 sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 7 / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi2] (Îvp) Moleșire.

bleojdíre1 sf [At: DA ms / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi1] (îvp) Holbare.

bleojdire2 s.f. (pop., fam.) 1 Pleoștire. 2 Blegire, ramolire. • pl. -i. /v. bleojdi2.

bleojdire1 s.f. (reg.; fam.) Holbare, zgîire. • pl. -i. /v. bleojdi1.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2.

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1.

BLEOJDÍRE, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2; pleoștire. În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi1. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

blejdi v vz bleojdi1

bleojdi2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj~, bloj~ / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa.

bleojdi1 vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~, blej~, bloi, boj~ / Pzi: ~desc / E: vsl блъшати] (Îvp; d. ochi) A holba.

bleojdi1 vb. IV. tr., refl. (reg.; fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgîi. Căscase gura și bleojdise ochii (ISP.). • prez. ind. -esc. /form. expr.; cf. boldi.

bleojdi2 vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A lăsa să atîrne în jos; a pleoști. 2 refl. A se blegi; a se ramoli. • prez.ind. -esc. /form. expr.; cf. blegi, pleoști.

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEJDÍ vb. IV v. bleojdi1.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdí (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa urechile să atîrne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgîi. [Pr.: bleoj-]

A BLEOJDÍ ~ésc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

A SE BLEOJDÍ se ~ésc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

blejdì v. V. bleojdì.

bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].

bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bleojdire (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdirii; pl. bleojdiri

bleojdíre (zgâire, pleoștire) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri

bleojdi (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdesc, imperf. 3 sg. bleojdea; conj. prez. 3 să bleojdească

bleojdí (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdeáscă

bleojdi (2 sil.)

bleojdesc, -deam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLEOJDÍRE s. v. bulbucare, căscare, holbare, mărire, umflare, zgâire, zgâit.

bleojdire s. v. BULBUCARE. CĂSCARE. HOLBARE. MĂRIRE. UMFLARE. ZGÎIRE ZGÎIT.

BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.

Intrare: bleojdire (holbare)
bleojdire substantiv feminin
  • silabație: bleoj-di-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleojdire
  • bleojdirea
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirile
genitiv-dativ singular
  • bleojdiri
  • bleojdirii
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bleojdire (pleoștire)
bleojdire substantiv feminin
  • silabație: bleoj-di-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleojdire
  • bleojdirea
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirile
genitiv-dativ singular
  • bleojdiri
  • bleojdirii
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bleojdi (holba)
  • silabație: bleoj-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
 singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
 (să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
 (să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
 (să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
 (să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
 (să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
 (să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdiră
  • bleojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blejdi
  • blejdire
  • blejdit
  • blejditu‑
  • blejdind
  • blejdindu‑
 singular plural
  • blejdește
  • blejdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blejdesc
 (să)
  • blejdesc
  • blejdeam
  • blejdii
  • blejdisem
a II-a (tu)
  • blejdești
 (să)
  • blejdești
  • blejdeai
  • blejdiși
  • blejdiseși
a III-a (el, ea)
  • blejdește
 (să)
  • blejdească
  • blejdea
  • blejdi
  • blejdise
plural I (noi)
  • blejdim
 (să)
  • blejdim
  • blejdeam
  • blejdirăm
  • blejdiserăm
  • blejdisem
a II-a (voi)
  • blejdiți
 (să)
  • blejdiți
  • blejdeați
  • blejdirăți
  • blejdiserăți
  • blejdiseți
a III-a (ei, ele)
  • blejdesc
 (să)
  • blejdească
  • blejdeau
  • blejdiră
  • blejdiseră
Intrare: bleojdi (pleoști)
  • silabație: bleoj-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
 singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
 (să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
 (să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
 (să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
 (să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
 (să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
 (să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdiră
  • bleojdiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleojdire, bleojdirisubstantiv feminin

etimologie:

bleojdire, bleojdirisubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Faptul de a (se) bleojdi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: pleoștire
    • format_quote În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. DLRLC
etimologie:

bleojdi, bleojdescverb

etimologie:

bleojdi, bleojdescverb

popular familiar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.