4 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleojdíre2 sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 7 / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi2] (Îvp) Moleșire.

bleojdíre1 sf [At: DA ms / Pl: (nob) ~ri / E: bleojdi1] (îvp) Holbare.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2.V. bleojdi2.

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1. – V. bleojdi1.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2.v. bleojdi2.

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi1.V. bleojdi1.

BLEOJDÍRE, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2; pleoștire. În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDÍRE1, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi1. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2. [Pr.: bleoj-]

bleojdi1 vt(a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj~, blej~, bloi, boj~ / Pzi: ~desc / E: vsl блъшати] (Îvp; d. ochi) A holba.

bleojdi2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj~, bloj~ / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa.

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEJDÍ vb. IV v. bleojdi1.

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdí (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJDÍ1, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. [Pr.: bleoj-]

BLEOJDÍ2, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa urechile să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [Pr.: bleoj-]

arată toate definițiile

Intrare: bleojdire (holbare)
bleojdire substantiv feminin
  • silabație: bleoj-di-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleojdire
  • bleojdirea
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirile
genitiv-dativ singular
  • bleojdiri
  • bleojdirii
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bleojdire (pleoștire)
bleojdire substantiv feminin
  • silabație: bleoj-di-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleojdire
  • bleojdirea
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirile
genitiv-dativ singular
  • bleojdiri
  • bleojdirii
plural
  • bleojdiri
  • bleojdirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bleojdi (holba)
  • silabație: bleoj-di
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
(să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
(să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
(să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
(să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdi
  • bleojdiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blejdi
  • blejdire
  • blejdit
  • blejditu‑
  • blejdind
  • blejdindu‑
singular plural
  • blejdește
  • blejdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blejdesc
(să)
  • blejdesc
  • blejdeam
  • blejdii
  • blejdisem
a II-a (tu)
  • blejdești
(să)
  • blejdești
  • blejdeai
  • blejdiși
  • blejdiseși
a III-a (el, ea)
  • blejdește
(să)
  • blejdească
  • blejdea
  • blejdi
  • blejdise
plural I (noi)
  • blejdim
(să)
  • blejdim
  • blejdeam
  • blejdirăm
  • blejdiserăm
  • blejdisem
a II-a (voi)
  • blejdiți
(să)
  • blejdiți
  • blejdeați
  • blejdirăți
  • blejdiserăți
  • blejdiseți
a III-a (ei, ele)
  • blejdesc
(să)
  • blejdească
  • blejdeau
  • blejdi
  • blejdiseră
Intrare: bleojdi (pleoști)
  • silabație: bleoj-di
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bleojdi
  • bleojdire
  • bleojdit
  • bleojditu‑
  • bleojdind
  • bleojdindu‑
singular plural
  • bleojdește
  • bleojdiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdesc
  • bleojdeam
  • bleojdii
  • bleojdisem
a II-a (tu)
  • bleojdești
(să)
  • bleojdești
  • bleojdeai
  • bleojdiși
  • bleojdiseși
a III-a (el, ea)
  • bleojdește
(să)
  • bleojdească
  • bleojdea
  • bleojdi
  • bleojdise
plural I (noi)
  • bleojdim
(să)
  • bleojdim
  • bleojdeam
  • bleojdirăm
  • bleojdiserăm
  • bleojdisem
a II-a (voi)
  • bleojdiți
(să)
  • bleojdiți
  • bleojdeați
  • bleojdirăți
  • bleojdiserăți
  • bleojdiseți
a III-a (ei, ele)
  • bleojdesc
(să)
  • bleojdească
  • bleojdeau
  • bleojdi
  • bleojdiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bleojdire (holbare)

etimologie:

bleojdire (pleoștire)

  • 1. popular familiar Faptul de a (se) bleojdi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pleoștire un exemplu
    exemple
    • În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

bleojdi (holba) blejdi

etimologie:

bleojdi (pleoști) popular familiar

etimologie: