2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.

BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza.

blazat, ~ă a [At: EMINESCU, N. 43 / Pl: ~ați, ~e / E: blaza] 1-4 Care și-a tocit sau și-a pierdut din intensitatea simțurilor, emoțiilor până la a deveni indiferent.

blazat, -ă adj. 1 Care este dezgustat, plictisit. 2 Care este incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. • pl. -ți, -te. /v. blaza; cf. fr. blasé.

BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. (Despre oameni) Care are simțirea tocită, care nu mai are interes pentru viață; plictisit, dezgustat. ◊ (Glumeț, despre animale) Cîinele privind tot ce se întîmplă, cu ochi liniștiți și blazați. BOGZA, C. O. 291. Și motanul toarce-n sobă-de blazat ce-i. EMINESCU, N. 43. (Adverbial) Raci negri, printre pietre, întind subțiri antene Și-n fund privesc calcanii ironic și blazat. DRAGOMIR, P. 23.

BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Plictisit, dezgustat. – V. blaza.

BLAZÁT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr. blasé].

BLAZÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care a devenit incapabil de a trăi sentimente sau emoții puternice. /v. a (se) blaza

blazat a. 1. la care simțul gustului s’a tocit sau alterat; 2. incapabil de sentiment.

blazát, -ă adj. (fr. blasé). Indiferent la bucurie și la nenorocire.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser.

blaza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr blaser] 1-4 A(-și) toci sau a (-și) pierde intensitatea simțurilor și a emoțiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.

blaza vb. I. refl., tr. 1 A deveni sau a face să devină indiferent; a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate. 2 A deveni, a face să devină incapabil de emoții, indiferent. • prez.ind. -ez. /<fr. blaser.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ Tranz. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.

BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].

BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)

A SE BLAZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni indiferent; a se dezgusta. /<fr. blaser

A BLAZÁ ~éz tranz. A face să se blazeze. /<fr. blaser

*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blaza (a ~) vb., ind. prez. 3 blazea

blazá vb., ind. prez. 1 sg. blazéz, 3 sg. și pl. blazeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAZÁT adj. (livr.) dezabuzat. (Persoană ~.)

BLAZÁ vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viața l-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.

Intrare: blazat
blazat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blazat
  • blazatul
  • blazatu‑
  • blaza
  • blazata
plural
  • blazați
  • blazații
  • blazate
  • blazatele
genitiv-dativ singular
  • blazat
  • blazatului
  • blazate
  • blazatei
plural
  • blazați
  • blazaților
  • blazate
  • blazatelor
vocativ singular
plural
Intrare: blaza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blaza
  • blazare
  • blazat
  • blazatu‑
  • blazând
  • blazându‑
singular plural
  • blazea
  • blazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blazez
(să)
  • blazez
  • blazam
  • blazai
  • blazasem
a II-a (tu)
  • blazezi
(să)
  • blazezi
  • blazai
  • blazași
  • blazaseși
a III-a (el, ea)
  • blazea
(să)
  • blazeze
  • blaza
  • blază
  • blazase
plural I (noi)
  • blazăm
(să)
  • blazăm
  • blazam
  • blazarăm
  • blazaserăm
  • blazasem
a II-a (voi)
  • blazați
(să)
  • blazați
  • blazați
  • blazarăți
  • blazaserăți
  • blazaseți
a III-a (ei, ele)
  • blazea
(să)
  • blazeze
  • blazau
  • blaza
  • blazaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blazat, blazaadjectiv

  • 1. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote glumeț (Despre animale) Cîinele privind tot ce se întîmplă, cu ochi liniștiți și blazați. BOGZA, C. O. 291. DLRLC
    • format_quote glumeț (Despre animale) Și motanul toarce-n sobă – de blazat ce-i. EMINESCU, N. 43. DLRLC
    • format_quote glumeț (și) adverbial (Despre animale) Raci negri, printre pietre, întind subțiri antene Și-n fund privesc calcanii ironic și blazat. DRAGOMIR, P. 23. DLRLC
etimologie:
  • vezi blaza DEX '09 DEX '98 DN

blaza, blazezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nenumăratele succese l-au blazat. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.