O definiție pentru bine-crescut

Articole pe această temă:

bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte

Intrare: bine-crescut
bine-crescut adjectiv admite vocativul
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bine-crescut bine-crescutul bine-crescută bine-crescuta
plural bine-crescuți bine-crescuții bine-crescute bine-crescutele
genitiv-dativ singular bine-crescut bine-crescutului bine-crescute bine-crescutei
plural bine-crescuți bine-crescuților bine-crescute bine-crescutelor
vocativ singular bine-crescutule, bine-crescute bine-crescută, bine-crescuto
plural bine-crescuților bine-crescutelor