O definiție pentru bine-crescut

Articole pe această temă:

bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte

Intrare: bine-crescut
bine-crescut adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bine-crescut
  • bine-crescutul
  • bine-crescutu‑
  • bine-crescută
  • bine-crescuta
plural
  • bine-crescuți
  • bine-crescuții
  • bine-crescute
  • bine-crescutele
genitiv-dativ singular
  • bine-crescut
  • bine-crescutului
  • bine-crescute
  • bine-crescutei
plural
  • bine-crescuți
  • bine-crescuților
  • bine-crescute
  • bine-crescutelor
vocativ singular
  • bine-crescutule
  • bine-crescute
  • bine-crescută
  • bine-crescuto
plural
  • bine-crescuților
  • bine-crescutelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)