4 intrări

43 de definiții

din care

Explicative DEX

bice i [At: CHEST. V, 77 / E: nct] (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă după oi.

BICI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele la mers. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. – Din sl. biči.

bibcă sn[1] vz bică

  1. ? — gall

bic sm [At: GOROVEI, C. 371 / V: (reg) bică, bugă, bigă / Pl: bici / E: bg бик, srb bik] 1 (Reg) Taur Cf bugă, buhai. 2-3 (Reg; șhp) Mânzat. 4 (Reg) Bou. 5 (Ban) Țap.

bi sf [At: ȘEZ. VII, 177 / V: bib~ / Pl: bice / E: nct] (Reg) 1 Pietricică. 2 (Îf bib-) Pietricică albă.

bici sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 319/15 / V: (reg) sb~, zb~, sgi~[1] / Pl: bice, (rar) ~uri / E: vsl бич] 1 Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele ori de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă vitele Cf arșă, biciușcă, camgie, corbaci,frișcă, gârbaci, harapnic, iușcă, strămurare. 2 Lovitură dată cu biciul (1). 3 (Mol; înv; îe) A porni (a purcede) în ~ A porni imediat. 4 (Mol; înv; îae) A porni în goană. 5 Flagel. 6 (Pex; îla; d. oameni) ~ul lui Dumnezeu Rău. 7 (Pfm; irn; îe) A face din căcat (sau rahat) ~ Exprimă imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate.

  1. sgi~ – varintă fără intrare separată — Ladislau Strifler

bi3 sm vz bic

bu2 sm vz bic

bic s.m. (zool.; reg.) 1 Taur. 2 Mînzat. 3 Bou. • pl. bici. /<bg. бик, srb. bik.

bici s.n. 1 Obiect alcătuit dintr-o curea sau dintr-o împletitură de curele, mai rar de cînepă, legată de un băț, cu care se îndeamnă animalele la mers, se aplică lovituri oamenilor sau animalelor etc. Plesni de patru părți ale curților cu un bici (ISP.). ◊ Expr. A lua biciul v. lua. ♦ Lovitură dată cu acest obiect Surugiul... dădu fugarilor cîteva bice (SADOV.). ◊ Expr. (reg.) A porni (sau a purcede) în bici = a porni imediat, în goană. Leșii au purces în bici spre cetate (Costin). A da bici v. da. A aduce (pe cineva) în pleasna de bici v. pleasnă. Cît ai plesni din bici v. plesni. 2 Fig. Flagel, nenorocire. Într-o zi a căzut bici de foc pe căminul nostru (DELAVR.). ◊ Biciul lui Dumnezeu = om foarte rău, crud, răzbunător. ◊ Expr. A face din căcat (sau rahat) bici (și să mai și plesnească), exprimă imposibilitatea de a face un lucru de calitate din nimic. 3 (muz.) Instrument muzical de percuție, alcătuit din două lame de lemn, care, lovite, reproduc zgomotul loviturii de bici. 4 (vit.) Coardă la vița-de-vie, roditoare de un an, crescută în prelungirea coardei de doi ani. • pl. -ce. și (reg.) zbici s.n. /<sl. veche бнчь.

zbici1 s.n. v. bici.

BIC sm. 1 Băn. 🐒 1 Taur 2 🐦 BIC-DE-RÎT = BOU-DE-BALTĂ [srb.].

BI sf. Trans. Băn. 🐒 Taur: Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) 2 Băn. 🐦 BICA-RÎTULUI = BOU-DE-BALTĂ [ung. bika].

BICIU (pl. -ce) sn. 1 Băț sau nuia flexibilă de care la unul din capete e legată o curelușă sau o sfoară împletită și cu care se lovesc sau se îmboldesc animalele (🖼 469): bicele pocnesc pe d’asupra ’naintașilor (DLVR.) 2 Lovitură dată cu biciul: dînd cîteva bice calului, îl dete pe poartă afară (ISP.) 3 Fig. Pacoste, nenorocire, urgie: această femeie e o năpaste, un ~ asupra omenirii (GN.); Atila a fost supranumit ~ul lui Dumnezeu [vsl. bičĭ].

BICI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči.

BICI, bice, s. n. 1. Obiect cu care se dau lovituri (de obicei vitelor), alcătuit dintr-un băț de care e legată o curea de piele sau o împletitură de curele de piele sau (mai rar) de cînepă. Fripse spinarea dobitocului cu plesnitura biciului. PAS, L. I 15. Veac după veac vîsleau sub negre fulgere de bice Nefericiții lumii, sclavii din galere. BOUREANU, S. P. 7. Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, V. 71. Nu mai sta din pocnit cu biciul. CREANGĂ, P. 112. ◊ Fig. închidea ochii răniți de biciul viscolului. DUMITRIU, N. 218. 2. (Adesea la pl.) Lovitură de bici. Surugiul... dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, M. 182. Moș Nichifor... dă bici iepelor. CREANGĂ, P. 117. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZI, S. .I 307. 3. Fig. Cruzime, răutate, asprime, (mijloc de) asuprire. Iobagi și clacați, maghiari și romîniDar același bici și aceiași stăpîni. TULBURE, V. R. 37. ♦ Flagel, plagă, urgie. Într-o zi a căzut bici de foc pe căminul nostru. DELAVRANCEA, S. 19. 4. Fig. Satiră usturătoare. Tiranu-ncremenește sub biciul lui de foc. MACEDONSKI, O. I 110. – Pl. și: (rar) biciuri (BENIUC, V. 17). – Variantă: (regional) zbici (TEODORESCU, P. P. 152) s. n.

ZBICI1 s. n. v. bici.

ZBICI1 s. n. v. bici.

BICI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cînepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Slav (v. sl. biči).

BICI bice n. 1) Obiect constând dintr-o curea sau dintr-o împletitură de curele, legată de un băț, cu care se îndeamnă vitele la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de obiect. 3) fig. Întâmplare nefastă, care aduce mari pierderi și suferințe; nenorocire. [Monosilabic] /<sl. biți

biciu n. 1. sfoară împletită din cânepă sau curele legate de un băț, spre a lovi și îmboldi animalele; 2. fig. mare nenorocire, bătaie sau pedeapsă divină: răsboiul este biciu groaznic, căci moartea ’l iubește GR. AL.; biciul lui D-zeu, supranumele lui Atila. [Slav. BIČĬ].

bic m. (sîrb. bg. rut. bik, vsl. bykŭ, taur [d. bukati, a mugi], de unde și ung. bika, taur. Cp. cu buhaĭ. V. bucoĭ). Ban. Olt. Taur, buhaĭ.

bicĭ n., pl. e (vsl. bg. rus. bičĭ). Vargă de care e legată o fășie de pele de bătut vitele. Fig. Pacoste, flagel, calamitate: Attila a fost bicĭul lui Dumnezeŭ. – În Mold. Trans. rar și zbicĭ. V. harapnic, pil, puhă, cnut, nagaĭcă, gîrbacĭ.

zbicĭ, V. bicĭ.

Ortografice DOOM

bici s. n., pl. bice

bici s. n., pl. bice

bici s. n., pl. bice

bici, pl. bice

Etimologice

bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.

bici (bice), s. n.1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).

Jargon

bici, instrument de percuție autofon, format din două plăci de lemn suprapuse, fiecare cu o lungime de 45 cm, legate între ele cu o balama. Pe cele două plăci sunt fixate câte o curea de piele, în care se introduc degetele. Izbite una de alta, plăcile produc un zgomot sec, asemănător cu pocnetul b. (de unde și denumirea instr.). Echiv. it.: frusta; engl. slap stick; fr. fouet; germ. Peitschenknall.

Enciclopedice

BIC cf. ung. bika „taur” din care subst. ard.-băn. bică (taur); cf. și blg.-srb. бикъ „taur”, dar e posibil și alta temă. 1. Bic fam., act.; Bica b. (Ard; Moț; 16 A III 25, 87); – pren, mold. 1577 (16 B VI 339); – Negul, sec. al XVII-lea (Acte Sc); – Ivașco, sec. al XIV-lea (Dm); Bică act. 2. Bica f. (G Dem 333; P Bor 6, 11, 33; Stavr 28). 3. Bic/an și -escu (Tel 58); Bic/ani s. (17 A III 112); -ești s. (Giur 339). 4. Bicu, St. (MZ Pl acte); -l (Olt); -lescul Vladul, 1610 (BCI XI 53). 5. Bicoiu, St., munt. (ib. 95). 6. Bichean pren. (Ard II 86). 7. Bichești s. 8. Apropieri: Bicos b. (17 B I 388).

Argou

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile.

a-i da bice / muci expr. a lua viteză, a grăbi pasul; a accelera desfășurarea unei acțiuni.

bici, bice s. n. (deț.) infractor aflat la prima condamnare.

Sinonime

BIC s. v. taur.

BICI s. biciușcă, (reg.) năpârcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.)

BICI s. biciușcă, (reg.) năpîrcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.)

Regionalisme / arhaisme

BICĂ s. f. (Ban.) Taur. Bikĕ. Taurus. AC, 330. Etimologie: magh. bika. Cf. buhai.

bic, bici, (bică), s.m. (reg.) Taur (Bos taurus). – Cf. ucr. byk, pol. byk „taur” (MDA).

bi, s.f. v. bic („taur”).

bic, bici, (bică), s.f. – (reg.) Taur (Bos taurus). Atestat în Vad, în var. bică (Papahagi, 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk „taur” (Cihac, cf. DER; MDA); bg., sb. bik (DELR).

bică, bice, s.f. – Taur (Bos taurus). Atestat în Vad (Papahagi 1925). – Cf. rus. byk, pol. byk (Cihac cf. DER).

Intrare: bice
bice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bic (zool.)
bic1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular
plural
bigă3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • biga
plural
  • bigi
  • bigii
genitiv-dativ singular
  • bi
  • bigăi
  • bigii
  • bighii
plural
  • bigi
  • bigilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M88)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buga
plural
  • bugi
  • bugii
genitiv-dativ singular
  • bu
  • bugăi
  • bugii
  • bughii
plural
  • bugi
  • bugilor
vocativ singular
plural
bică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bica
plural
  • bice
  • bicele
genitiv-dativ singular
  • bice
  • bicei
plural
  • bice
  • bicelor
vocativ singular
plural
bică2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M83)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bica
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bi
  • bicăi
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibcă
  • bibca
plural
  • bibce
  • bibcele
genitiv-dativ singular
  • bibce
  • bibcei
plural
  • bibce
  • bibcelor
vocativ singular
plural
Intrare: bică
bică1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bi
  • bica
plural
  • bice
  • bicele
genitiv-dativ singular
  • bice
  • bicei
plural
  • bice
  • bicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibcă
  • bibca
plural
  • bibce
  • bibcele
genitiv-dativ singular
  • bibce
  • bibcei
plural
  • bibce
  • bibcelor
vocativ singular
plural
Intrare: bici
bici1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bici
  • biciul
  • biciu‑
plural
  • bice
  • bicele
genitiv-dativ singular
  • bici
  • biciului
plural
  • bice
  • bicelor
vocativ singular
plural
bici2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bici
  • biciul
  • biciu‑
plural
  • biciuri
  • biciurile
genitiv-dativ singular
  • bici
  • biciului
plural
  • biciuri
  • biciurilor
vocativ singular
plural
zbici1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbici
  • zbiciul
  • zbiciu‑
plural
  • zbice
  • zbicele
genitiv-dativ singular
  • zbici
  • zbiciului
plural
  • zbice
  • zbicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bi, bicesubstantiv feminin

regional
  • 1. Pietricică. MDA2
    sinonime: pietricică
  • 2. (În forma bibcă) Pietricică albă. MDA2
etimologie:

bici, bicesubstantiv neutru

  • 1. adesea figurat Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele la mers. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    diminutive: biciușor
    • format_quote Fripse spinarea dobitocului cu plesnitura biciului. PAS, L. I 15. DLRLC
    • format_quote Veac după veac vîsleau sub negre fulgere de bice Nefericiții lumii, sclavii din galere. BOUREANU, S. P. 7. DLRLC
    • format_quote Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, V. 71. DLRLC
    • format_quote Nu mai sta din pocnit cu biciul. CREANGĂ, P. 112. DLRLC
    • format_quote figurat Închidea ochii răniți de biciul viscolului. DUMITRIU, N. 218. DLRLC
    • format_quote Plesni de patru părți ale curților cu un bici. (ISP.). DEXI
    • format_quote Bicele pocnesc pe d’asupra ’naintașilor. (DLVR.) CADE
    • 1.1. Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
      • format_quote Surugiul... dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, M. 182. DLRLC
      • format_quote Moș Nichifor... dă bici iepelor. CREANGĂ, P. 117. DLRLC
      • format_quote Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZIȘ.I 307. DLRLC
      • format_quote Dînd cîteva bice calului, îl dete pe poartă afară. (ISP.) CADE
  • 2. figurat (Mijloc de) asuprire. DLRLC
    • format_quote Iobagi și clăcași, maghiari și romîni – Dar același bici și aceiași stăpîni. TULBURE, V. R. 37. DLRLC
    • 2.1. Întâmplare nefastă, care aduce mari pierderi și suferințe. MDA2 DEXI CADE DLRLC NODEX
      • format_quote Într-o zi a căzut bici de foc pe căminul nostru. DELAVRANCEA, S. 19. DLRLC
      • format_quote Această femeie e o năpaste, un bici asupra omenirii. (GN.) CADE
  • 3. figurat Satiră usturătoare. DLRLC
    • format_quote Tiranu-ncremenește sub biciul lui de foc. MACEDONSKI,O. I 110. DLRLC
  • chat_bubble regional învechit expresie A porni (a purcede) în bici = a porni în goană. MDA2 DEXI
  • chat_bubble regional învechit expresie A porni (a purcede) în bici = a porni imediat. MDA2 DEXI
    • format_quote Leșii au purces în bici spre cetate (Costin). DEXI
  • chat_bubble expresie A da bici. DEXI
  • chat_bubble expresie A aduce (pe cineva) în pleasna de bici. DEXI
  • chat_bubble prin extensiune locuțiune adjectivală (Despre oameni) Biciul lui Dumnezeu = om foarte rău, crud, răzbunător. MDA2 DEXI
    sinonime: rău
    • format_quote Atila a fost supranumit biciul lui Dumnezeu. CADE
  • chat_bubble popular familiar ironic expresie A face din căcat (sau rahat) bici = exprimă imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate. MDA2 DEXI
  • 4. muzică Instrument muzical de percuție, alcătuit din două lame de lemn, care, lovite, reproduc zgomotul loviturii de bici. DEXI
  • 5. (Viticultură) Coardă la vița-de-vie, roditoare de un an, crescută în prelungirea coardei de doi ani. DEXI
etimologie:

bic, bicisubstantiv masculin

regional
  • 1. Taur. MDA2 DEXI CADE
    sinonime: taur
    • format_quote Rage bica ’ntre hotară Și s’aude-a noua țară. (GOR.) (ghicitoarea despre „tunet”) CADE
  • 2. (și) hipocoristic Mânzat. MDA2 DEXI
    sinonime: mânzat
  • 3. Bou. MDA2 DEXI
    sinonime: bou
    • 3.1. Bica-râtului sau bic-de-rât = bou-de-baltă. CADE
      sinonime: bou-de-baltă
  • 4. Țap. MDA2
    sinonime: țap
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.