BETEGI, betegesc, vb. IV (Reg.) 1. Tranz. și refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: beteji vb. IV] – Din beteag.

betegi [At: CORESI, ap. TDRG / V: (reg) ~teji / Pzi: ~gesc / E: beteag + -i] 1 vt (Pop) A provoca cuiva o infirmitate. 2 vr A rămâne infirm. 3-4 vtr A (se) răni. 5 vr (Spc) A face hernie Si: (reg) a se surpa. 6-7 vtr A (se) îmbolnăvi.

betegi vb. IV. 1 tr., refl. (pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămîne infirm; a (se) schilodi. 2 refl. (reg.) A face o hernie. 3 refl. (reg.) A se îmbolnăvi. 4 tr., refl. (reg.) A (se) răni. • prez.ind. -esc. și beteji vb. IV. /beteag + -i.

BETEGI, BETEJI (-egesc, -ejesc) I. vb. tr. A vătăma (o parțe a trupului), a ciungi, a schilodi, a sluți: mi-a fermecat picioarele de mi le-a betejit (BR. -VN.). II. vb. refl. A se vătăma, a se schilodi; a se îmbolnăvi [beteag].

BETEGI vb. IV. v. beteji.

betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului.

BETEJI vb. IV v. betegi.

beteag smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

beteji vtr vz betegi

biteag, ~ă a vz beteag

beteag, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) infirm, schilod. Nu căta că-i cam beteag la nas (ALECS.). 2 (Om) bolnav. De o lună nevasta lui e cam beteagă. • pl. -egi, -ege. /<magh. beteg.

beteji vb. IV. v. betegi.

BETEAG adj. 1 Care are un beteșug, schilod, olog: ~ de o mînă, de un picior ¶ 2 Infirm, neputincios, nevoiaș: să fii nevoit să trăești cu una ~ă pînă la sfirșitul vieții (CRG.) ¶ 3 Bolnav [ung. beteg].

BETEJI 👉 BETEGI.

BETEJI, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegi vb. IV] – Din beteag.

BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.

BETEJI, betejesc, vb. IV. (Și în forma betegi) 1. Tranz. A vătăma pe cineva (sau un organ al cuiva), a; face beteag; a schilodi. Ar fi în stare să-l bușească, să-l betegească și să-l arunce peste uluci. PAS, L. I 81. 2. Refl. A căpăta o infirmitate, un beteșug; a deveni infirm (Transilv., Ban.) a se îmbolnăvi, a cădea bolnav. Mîndra mea s-a betejit. HODOȘ, P. P. 97. – Variantă: betegi vb. IV.

BETEAG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.

BETEJI, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) schilodi. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betegi vb. IV] – Din beteag.

BETEAG ~eagă (~egi, ~ege) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

A SE BETEJI mă ~esc intranz. A deveni beteag. /Din beteag

A BETEJI ~esc tranz. pop. A face să se betejească. /Din beteag

BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5^v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33^v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122^r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109^r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102^r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 1676¹, 226^v; SA, 34^r, 34^v, 35^r; C 1692, 503^v; MOL. 1695, 66^r; MISC. SEC. XVII, 10^v, 48^v, 144^r; AMD 1708, 89^r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76^r; AMD 1759, 57^v; PF, 88^v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29^v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64^v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18^v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38^v; CRON. 1687, 32^v; VI 1700, 39^r; VI 1745, 427^v; VI 1779, 150^r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57^v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36^r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.

BETEJI vb. 1. (Trans. SV) A se îmbolnăvi. Tot omul ară pofti cum, de s-ară beteji el, alții să-l vindece. SA, 34^r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776, 102^v; cf. SA, 61^v; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; A 1776, 103^r. 2. (Mold., ȚR) A (se) vătăma. A: Mădulările i s-au betejit. DOSOFTEI, VS. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaș nu putu [focul]. CD 1698, 40^r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Cinstea a nu-i beteji ne silim. CANTEMIR, HR. B: Pentru aceea Dumnezeu le-au dat toate părechi firii noastre: doi ochi, doo urechi, doo mîini, doo picioare, ca, de se va beteji o parte, cu ceealaltă să avem mîngîiere întru trebuința noastră. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: beteag + suf. -i. Vezi și beteag, betejeală, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. bătogi. verb

beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].

beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.

betegésc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc.

betegi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegesc, 3 sg. betegește, imperf. 1 betegeam; conj. prez. 1 sg. să betegesc, 3 să betegească

betegi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegesc, imperf. 3 sg. betegea; conj. prez. 3 să betegească

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

beteag adj. m., s. m., pl. betegi; f. sg. beteagă, pl. betege

beteji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betejesc, imperf. 3 sg. betejea; conj. prez. 3 sg. și pl. betejească

beteji (conj. betejească)

betejesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp., -jit prt.

BETEAG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

BETEAG adj. v. bolnav, nesănătos, suferind.

BETEJI vb. v. îmbolnăvi, mutila, schilodi.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

beteag adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND.

beteji vb. v. ÎMBOLNĂVI. MUTILA. SCHILODI.

Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos

beteag (beteagă), adj. – 1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.

beteag, -ă, beteji, -e, adj. (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). (Crișana, Maram., Trans.). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA).

beteji, betejesc, (betejî), v.t.r. (reg.) 1. A rămâne infirm. 2. A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria, 2001: 102). 3. A se răni. – Var. a lui betegi.

beteag, -ă, beteji, -e, adj. – (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA) < germ. wetac, wetage „durere, boală” (Șăineanu, Scriban, DER).

beteji, betejesc, (betejî), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A rămâne infirm. 2. A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria, 2001: 102). – Var. a lui betegi (< beteag „bolnav”).

beteag, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă pticai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav”.

beteji, betejesc, (betejî), vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria 2001: 102). – Din beteag „bolnav”.