19 definiții pentru benign

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu prezintă gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

benign, ~ă a [At: RALEA, E. O. 176 / V: (înv) ~in, ~ă / E: lat benignus, fr bénin, -igne] 1 Blând. 2 Indulgent. 3 (D. boli) Fără gravitate Si: ușor. 4 (D. medicamente) Care vindecă fără durere.

benign, -ă adj. 1 (med.; despre boli) Care este lipsit de gravitate, care este ușor tratabil; care nu dă complicații sau stări grave sau nu prezintă caracteristici de malignitate. Tumoră benignă.(despre medicamente) Care vindecă durerile. 2 Care este bun, cumsecade. • pl. -i, -e. și (înv.) benin, -ă adj. /<lat. bĕnignus, -a, -um, fr. bénin, -igne.

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli, în opoziție cu malign) Ușor, lipsit de gravitate, care nu dă complicații. Tumoare benignă.

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Fără gravitate; ușor. – Lat. lit. benignus (fr. bénin, -igne).

BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].

BENÍGN, -Ă adj. (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave. (< lat. benignus, fr. bénigne)

BENÍGN ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezintă gravitate; fără consecințe grave. 2) fig. Care este lipsit de gravitate, de intensitate; ușor; inofensiv. /<lat. benignus

benígn, -ă adj. (lat. benignus, d. bene, bine și gígnere, a produce. V. malign). Blînd, indulgent: caracter benign. Fără gravitate, ușor: friguri benigne. Care vindecă fără durere: remediŭ benign. Dulce, favorabil, plăcut: climă benignă. Adv. În mod benign.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

benign adj. m., pl. benigni; f. benignă, pl. benigne

benign adj. m., pl. benigni; f. benignă, pl. benigne

benígn adj. m., pl. benígni; f. sg. benígnă, pl. benígne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BENÍGN adj. (MED.) curabil, ușor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.)

BENIGN adj. (MED.) curabil, ușor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.)

Intrare: benign
benign adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benign
  • benignul
  • benignu‑
  • benignă
  • benigna
plural
  • benigni
  • benignii
  • benigne
  • benignele
genitiv-dativ singular
  • benign
  • benignului
  • benigne
  • benignei
plural
  • benigni
  • benignilor
  • benigne
  • benignelor
vocativ singular
plural
benin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

benign, benignăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.