benign, -ă adj. 1 (med.; despre boli) Care este lipsit de gravitate, care este ușor tratabil; care nu dă complicații sau stări grave sau nu prezintă caracteristici de malignitate. Tumoră benignă. ♦ (despre medicamente) Care vindecă durerile. 2 Care este bun, cumsecade. • pl. -i, -e. și (înv.) benin, -ă adj. /<lat. bĕnignus, -a, -um, fr. bénin, -igne.