11 definiții pentru cumsecade


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMSECÁDE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Despre oameni) Cu purtări bune; de treabă, onest, cinstit. 2. Adj., adv. (Care este) așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie; potrivit, bun. – Cum + se + cade.

cumsecade [At: CORESI, EV. 49/22 / E: cum + se + cade] 1 av Cum se cuvine. 2 av Convenabil. 3 av Cum se cere. 4 av Bine. 5 av La locul lui. 6 av Perfect. 7 av Strașnic. 8 a (D. oameni) Onest. 9 a (D. oameni) Cuviincios. 10 a Drept. 11 a Amabil. 12 a Care este așa cum se cere Si: bun, potrivit.

CUMSECÁDE adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Cu purtări bune; de treabă, onest, cinstit. 2. Care este așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie; potrivit, bun. – Cum + se + cade.

CUMSECÁDE adj. invar. 1. (Despre oameni) De treabă, cinstit, cu purtări bune. Ne cresc copiii oameni cumsecade. DAVIDOGLU, M. 88. Cînd vreun lucrător cumsecade chema pe un ucenic lîngă el, și-i arăta ceva... băiatul pizmuia pe ceilalți ucenici care își pierdeau vremea pe-afară. PAS, Z. I 258. Întîmplări din viața oamenilor cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 270. De-acum ai femeie cumsecade. CREANGĂ; P. 177. 2. (Despre obiecte) Care este așa cum se cuvine, cum trebuie, cum se cere, potrivit, bun. Mare lucru e să ai o haină cumsecade, parcă altfel te simți. REBREANU, R. I 62. ◊ (Adverbial) Spune cumsecade Și fără ocol Adevărul gol. BANUȘ, B. 104. Stropind piatra cu sînge, începu să se miște, apoi învie cumsecade. ISPIRESCU, L. 119. Limba noastră, pre care toți socot că o știu, dar nime nu o știe cumsecade, nu este fără gramatică. NEGRUZZI, S. I 5.

CUMSECÁDE adj. invar. 1) (despre persoane) Care este de treabă; de ispravă. 2) rar (despre obiecte) Care are calități corespunzătoare destinației; bun. /cum + se + cade


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumsecáde adj. invar., adv.

cumsecáde adj. invar., adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMSECÁDE adj., adv. 1. adj. v. bun. 2. adv. v. bine. 3. adv. omenește. (Se poartă ~ cu ei.)

CUMSECADE adj., adv. 1. adj. bun, îngăduitor, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~ !) 2. adv. bine, (înv. și reg.) tare. (Să-l repare ~.) 3. adv. omenește. (Se poartă ~ cu ei.)

Cumsecade ≠ obraznic, rău, ticălos

Intrare: cumsecade
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • cumsecade

cumsecade

  • 1. (Despre oameni) Cu purtări bune; de treabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cinstit onest antonime: obraznic rău ticălos 4 exemple
    exemple
    • Ne cresc copiii oameni cumsecade. DAVIDOGLU, M. 88.
      surse: DLRLC
    • Cînd vreun lucrător cumsecade chema pe un ucenic lîngă el, și-i arăta ceva... băiatul pizmuia pe ceilalți ucenici care își pierdeau vremea pe-afară. PAS, Z. I 258.
      surse: DLRLC
    • Întîmplări din viața oamenilor cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 270.
      surse: DLRLC
    • De-acum ai femeie cumsecade. CREANGĂ; P. 177.
      surse: DLRLC
  • 2. adesea adverbial (Care este) așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie.
    exemple
    • Mare lucru e să ai o haină cumsecade, parcă altfel te simți. REBREANU, R. I 62.
      surse: DLRLC
    • Spune cumsecade Și fără ocol Adevărul gol. BANUȘ, B. 104.
      surse: DLRLC
    • Stropind piatra cu sînge, începu să se miște, apoi învie cumsecade. ISPIRESCU, L. 119.
      surse: DLRLC
    • Limba noastră, pre care toți socot că o știu, dar nime nu o știe cumsecade, nu este fără gramatică. NEGRUZZI, S. I 5.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cum + se + cade
    surse: DEX '09 DEX '98