12 definiții pentru cumsecade

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMSECADE adj. invar., adv. 1. Adj. invar. (Despre oameni) Cu purtări bune; de treabă, onest, cinstit. 2. Adj., adv. (Care este) așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie; potrivit, bun. – Cum + se + cade.

cumsecade [At: CORESI, EV. 49/22 / E: cum + se + cade] 1 av Cum se cuvine. 2 av Convenabil. 3 av Cum se cere. 4 av Bine. 5 av La locul lui. 6 av Perfect. 7 av Strașnic. 8 a (D. oameni) Onest. 9 a (D. oameni) Cuviincios. 10 a Drept. 11 a Amabil. 12 a Care este așa cum se cere Si: bun, potrivit.

CUMSECADE adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Cu purtări bune; de treabă, onest, cinstit. 2. Care este așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie; potrivit, bun. – Cum + se + cade.

CUMSECADE adj. invar. 1. (Despre oameni) De treabă, cinstit, cu purtări bune. Ne cresc copiii oameni cumsecade. DAVIDOGLU, M. 88. Cînd vreun lucrător cumsecade chema pe un ucenic lîngă el, și-i arăta ceva... băiatul pizmuia pe ceilalți ucenici care își pierdeau vremea pe-afară. PAS, Z. I 258. Întîmplări din viața oamenilor cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 270. De-acum ai femeie cumsecade. CREANGĂ; P. 177. 2. (Despre obiecte) Care este așa cum se cuvine, cum trebuie, cum se cere, potrivit, bun. Mare lucru e să ai o haină cumsecade, parcă altfel te simți. REBREANU, R. I 62. ◊ (Adverbial) Spune cumsecade Și fără ocol Adevărul gol. BANUȘ, B. 104. Stropind piatra cu sînge, începu să se miște, apoi învie cumsecade. ISPIRESCU, L. 119. Limba noastră, pre care toți socot că o știu, dar nime nu o știe cumsecade, nu este fără gramatică. NEGRUZZI, S. I 5.

CUMSECADE adj. invar. 1) (despre persoane) Care este de treabă; de ispravă. 2) rar (despre obiecte) Care are calități corespunzătoare destinației; bun. /cum + se + cade

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cumsecade adj. invar. (oameni ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMSECADE adj., adv. 1. adj. v. bun. 2. adv. v. bine. 3. adv. omenește. (Se poartă ~ cu ei.)

CUMSECADE adj., adv. 1. adj. bun, îngăduitor, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~ !) 2. adv. bine, (înv. și reg.) tare. (Să-l repare ~.) 3. adv. omenește. (Se poartă ~ cu ei.)

Cumsecade ≠ obraznic, rău, ticălos

Intrare: cumsecade
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • cumsecade
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumsecadeadjectiv invariabil

  • 1. (Despre oameni) Cu purtări bune; de treabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne cresc copiii oameni cumsecade. DAVIDOGLU, M. 88. DLRLC
    • format_quote Cînd vreun lucrător cumsecade chema pe un ucenic lîngă el, și-i arăta ceva... băiatul pizmuia pe ceilalți ucenici care își pierdeau vremea pe-afară. PAS, Z. I 258. DLRLC
    • format_quote Întîmplări din viața oamenilor cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 270. DLRLC
    • format_quote De-acum ai femeie cumsecade. CREANGĂ; P. 177. DLRLC
  • 2. adesea adverbial (Care este) așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mare lucru e să ai o haină cumsecade, parcă altfel te simți. REBREANU, R. I 62. DLRLC
    • format_quote Spune cumsecade Și fără ocol Adevărul gol. BANUȘ, B. 104. DLRLC
    • format_quote Stropind piatra cu sînge, începu să se miște, apoi învie cumsecade. ISPIRESCU, L. 119. DLRLC
    • format_quote Limba noastră, pre care toți socot că o știu, dar nime nu o știe cumsecade, nu este fără gramatică. NEGRUZZI, S. I 5. DLRLC
etimologie:
  • Cum + se + cade DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.