Definiția cu ID-ul 396126:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENIGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENIGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].