MALIGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli sau procese patologice) De natură gravă, care evoluează spre agravare. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malin, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.

malign, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 185 / V: (înv) ~lin / Pl: ~i, ~e / E: lat malignus, fr malin, -igne] 1 (Înv) Care face rău Si: răutăcios. 2 (D. boli; îoc benign) De natură gravă, foarte primejdios. 3 (Îs) Tumoare ~ă Tumoare canceroasă. 4 (Îs) Pustulă ~ă Antrax.

MALIGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natură gravă, foarte primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malin, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.

MALIGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli, mai ales despre tumori, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdioasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/3. ◊ Pustula malignă = dalac.

MALIGN, -Ă adj. (Despre boli; op. benign) Grav, periculos, primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă; pustulă malignă = antrax. ♦ (Rar) Înclinat spre rău. [< lat. malignus, cf. fr. maligne].

MALIGN, -Ă adj. (despre boli, procese patologice) de natură gravă. ◊ (fig.) rău, cu influență vătămătoare. (< fr. maligne, lat. malignus)

MALIGN ~ă (~i, ~e) (despre boli) Care este deosebit de grav. Tumoare ~ă. /<lat. malignus, lat. malin

*malígn, -ă adj. (lat. malignus, d. malus, răŭ. V. benign). Grav, periculos, vătămător, vorbind de boale: dalacu se numește și „pustulă malignă”. Adv. În mod malign.

malin, ~ă a vz malign

malign adj. m., pl. maligni; f. malignă, pl. maligne

malign adj. m., pl. maligni; f. malignă, pl. maligne

malign adj. m., pl. maligni; f. sg. malignă, pl. maligne

MALIGN adj. 1. v. incurabil. 2. grav, greu, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~; o formă ~ a bolii.)

MALIGN adj. v. răutăcios.

malign adj. v. RĂUTĂCIOS.

MALIGN adj. (MED.) grav, greu, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urît. (O boală ~; o formă ~ a bolii.)

Malign ≠ benign

PUSTULĂ MALIGNĂ s. v. antrax.

PUSTULĂ MALIGNĂ s. (MED., MED. VET.) antrax, cărbune, dalac, (reg.) armurare, armurariță, bubă (neagră, rea), marmură, răsfug, talan, bășică rea, sînge mohorît, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. și Munt.) spurcat, (înv.) serpengea.

MALÍGN, -Ă adj. 1. (Învechit) Care face rău; răutăcios. Germanii cei vechi avea și ei spirite benefice și maline. Spiritele cele maline se numeau gnomi și simțeau cea mai mare plăcere a șicana pe muritori. FILIMON, O. II, 185, cf. 160, COSTINESCU. 2. (Despre boli, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdios. DICȚ. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMP. 1956, nr. 492, 5/3. Pustulă malignă = dalac. Cf. DICȚ. - Pl.: maligni, -e. - Și: (învechit) malín, -ă adj. – Din lat. malignus. – Cf. fr. m a l i n, – g n e.

MALÍN, -Ă adj. v. malign.