4 intrări
51 de definiții
- explicative DEX (25)
- ortografice DOOM (6)
- etimologice (1)
- argou (3)
- sinonime (8)
- arhaisme și regionalisme (6)
- proverbe (2)
Explicative DEX
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BELEA, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BELEA, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din tc. belâ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel1 a, bală, bea2 sf, bâlă a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bea2 sf vz băl
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bel1, ~ă a vz băl
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
belea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 339/7 / Pl: ~ele / E: tc belâ, cf satara-bela, urdu-belea] 1 Întâmplare neprevăzută care aduce necaz (și de care scapi greu) Si: pacoste, năpastă, (îvp) potcă, bucluc, (înv) lipcă, bacală, satara. 2 Persoană care provoacă neplăceri, încurcături. 3 (Îe) A da de ~ A avea o supărare, un necaz. 4 (Rar; pop) Menstruație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
biel[1] a vz băl
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
belea s.f (fam.) 1 Întîmplare (neprevăzută) care pricinuiește neplăceri și de care se scapă cu greutate; bucluc, pacoste. ◊ Expr. A (se) vîrî sau a (se) băga în (ori la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură. A da de belea sau a-și găsi beleaua (cu cineva), a-i cădea cuiva beleaua pe cap = a da de necaz, a o păți. A intra într-o belea v. intra. 2 Ființă care provoacă numai necazuri, neplăceri, încurcături. Omul ăsta e o mare belea. ◊ Expr. A-i cădea (cuiva) belea (pe cap) v. cădea. Bună ziua am (sau ai, a etc.) dat, belea pe cap mi-am (sau ți-ai, și-a etc.) căpătat v. zi. • pl. -ele. /<tc. belâ.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BĂL I. adj. 1 🐑 Se zice despre o oaie albă sau care are numai capul sau botul alb ¶ 2 Băn. Vacă ~ă, vacă albă ¶ Băn. Alb la față, bălaiu: Drag mi-a fost neicuța’l ~, De trei ani mă țiu cu el (HOD.). II. BĂLĂ sf. Băn. Mîndră, drăguță: Băla care-mi place mie, Gura ei strugur de vie (HOD.) [vsl. bélŭ] .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂLĂ 👉 BĂL.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BELEA (pl. -lele) sf. 1 Supărare, necaz, încurcătură, bocluc; proverb: capul să trăească, că belelele curg, a) omului îi e dat să aibă necazuri, de aceea trebue să fie cu răbdare, b) dacă omul e sănătos, trece prin toate necazurile și nu-i pasă; a băga pe cineva în ~, a-l băga într’o încurcătură care poate să-i atragă mari supărări; a da de ~, a o păți, a intra în încurcături, a-și atrage supărări; a-și găsi (sau a-și căpăta) beleaua, a-și atrage necazuri, supărări, a o păți ¶ 2 Lucru care-ți aduce supărare, necazuri, sarcină, povară: ce nu te lepezi și tu de beleaua cea de vornicie ? (ALECS.) [tc. belá].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BELEAUA LUI COSTACHE, O TRAGE IORDACHE = Trage unul pentru greșala altuia.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
CURGE (curg) vb. intr. 1 A mișca în direcțiunea povîrnișului (vorb. de lichide): are să mai curgă apă pe gîrlă 👉 APĂ; Și ploaia curge batjocoritoare Pe sdrențe vechi (VLAH.); Ⓟ: dacă nu curge, tot pică dacă nu e mult, tot mă aleg cu ceva: deși leafa mea nu e vre-o treabă mare, dar de nu curge tot pică (I.-GH.); Ⓕ: curgea graiul din gura lui ca mierea (ISP.) ¶ 2 A veni grămadă din toate părțile, a năpădi: pe cînd curgeau pe sensurile Dunării puhoaiele de barbari (VLAH.); cum se auzi de această hotărîre a împăratului, începură a ~ la pețitori (ISP.); din crăngile copacilor încep săgețile să curgă (VLAH.); au început a ~ furnicile cu droaia (CRG.); foile de zestre curgeau de la fel de fel de împărați (ISP.); Ⓟ: capul să trăiască, că belele curg 👉 BELEA ¶ 3 A picura, a se rostogoli pe obraz: îi curgeau lacrămile cît pumnul; se trudiră de curgeau sudorile de pe ei ca bobul (ODOB.) ¶ 4 A circula: sîngele curge în vinele noastre; Ⓕ: viață nouă curgea prin vine (GN.) ¶ 5 Ⓕ A face să curgă sînge, a fi pricina unui războiu, unei încăerări sîngeroase ¶ 6 A lăsa să iasă afară lichidul: vasul, oala, butoiul curge ¶ 7 Ⓕ A se revărsa: porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi (VLAH.) [lat. currĕre].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BELEA, belele, s. f. Întîmplare (neprevăzută) care pricinuiește neplăceri și de care scapi cu greu; necaz, neplăcere, încurcătură, daraveră, pacoste, bucluc. Țăranii au biruri de plată, belele, Măria-sa-și numără pungile grele. TULBURE, V. R. 39. Cine n-are gîndurile lui și belelele lui? PAS, L. I 81. Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. De n-ascultați vorba mea, Voi atunci dați de belea. ȘEZ. IV 132. ◊ Expr. A-și găsi (sau, rar, a-și căpăta) beleaua sau a da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! REBREANU, R. II 30. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; și, afară de asta, te pomenești că mă încurc în vreo discuție și-mi capăt beleaua. CARAGIALE, O. I 241. Nu voi să-mi găsesc beleaua dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. A (se) vîrî sau a (se) băga în (sau la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz. Du-te, cumetre Ghiță, du-te, frate Niță... Mă băgați în belea. PAS, L. I 52. La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219. ♦ (Concretizat) Sarcină, povară. El era bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-aveau ei ce să mănînce, dar încă mi-te să mai dea și oii. ISPIRESCU, L. 208. ◊ (În glumă) Cîte păsărele zboară, Toate zic: «Bade, te-nsoară!». Numai biata rîndunea...: «Bade, nu-ți lua belea». ȘEZ. I 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BELEA, belele, s. f. Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (Concr.) Sarcină, povară. – Tc. belâ.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELEA ~ele f. fam. Situație complicată și neplăcută; bucluc; încurcătură. A intra într-o ~. ◊ A-și găsi ~eaua (a da de ~) a o păți (rău). [Art. beleaua; G.-D. belelei; Sil. be-lea] /<turc. belá
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bel a. Mold. V. băl.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beleà f. 1. nenorocire, supărare, încurcătură neașteptată: a da de belea, a-și găsi beleaua; 2. greutate, anevoie de suferit: nu pot scăpa de beleaua asta de om (v. popă belea, urdubelea). [Turc. BELÁ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beleá f. (turc. belá, ca merea d. mera). Nenorocire, supărare, încurcătură: a da de belea, a-ți găsi beleaŭa, a scăpa de belea. Fig. Om incomodant, berechet: ce belea de om!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
belea (fam.) s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
belea (fam.) s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei; pl. belele, art. belelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
belea s. f., art. beleaua, g.-d. art. belelei; pl. belele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
belea (belele), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a fi de beleaua lumii expr. a fi comic / excentric.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
belea, belele s. f. 1. (pop.) necaz, ghinion. 2. (peior.) soție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELEA s. v. ciclu, menstruație, period.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELEA s. v. necaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bălă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
belea s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BELEA s. bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, pacostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bal, adj. v. băl („alb”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. (înv.) 1. Alb. ■ (Oaie) cu lâna de culoare albă; alb curat. 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ■ (top.) Valea lui Băl, în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în râul Iza, la Săliștea de Sus. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuv. autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bel, adj. v. băl („alb”).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Proverbe și cimilituri
Eu cu mintea mea dătei de belea.
(Se zice pentru cei ce vor să facă bine altuia și cad ei în primejdie.)
- sursa: Golescu (manuscris-1840;(re)publicat-1973)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Unul îl lasă de ostenit și altul îl ia de odihnit.
(Arată silă piste silă spre angarare[1], ca la caii de poște.)
- Bir, corvoadă, belea.
- sursa: Golescu (manuscris-1840;(re)publicat-1973)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv feminin (AF1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
băl, bălăadjectiv
- 1. Despre oameni sau părul lor: blond, bălai, bălan, galben. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
- Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) Cu părul blond și cu fața albă. MDA2antonime: oacheș
- 3. Frumos. MDA2 DEXIsinonime: frumos
- 4. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLCantonime: negru
etimologie:
- (3.) belle DEXI
- (3.) bella DEXI
- bĕlŭ „alb” DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM
bălă, bălesubstantiv feminin
etimologie:
- вѣлъ MDA2
băl, bălisubstantiv masculin
- 1. Animal alb pe tot corpul sau numai pe bot. MDA2
etimologie:
- bĕlŭ „alb” MDA2
belea, belelesubstantiv feminin
- 1. Întâmplare neprevăzută care aduce necaz. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
- Țăranii au biruri de plată, belele, Măria-sa-și numără pungile grele. TULBURE, V. R. 39. DLRLC
- Cine n-are gîndurile lui și belelele lui? PAS, L. I 81. DLRLC
- Ca să mă scape de belea, m-au trimes la stînă în dumbrava Agapiei. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
- De n-ascultați vorba mea, Voi atunci dați de belea. ȘEZ. IV 132. DLRLC
-
- El era bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-aveau ei ce să mănînce, dar încă mi-te să mai dea și oii. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
- Cîte păsărele zboară, Toate zic: «Bade, te-nsoară!». Numai biata rîndunea...: «Bade, nu-ți lua belea». ȘEZ. I 103. DLRLC
- Ce nu te lepezi și tu de beleaua cea de vornicie? (ALECS.) CADE
-
- 1.2. Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
- Omul ăsta e o mare belea. DEXI
-
- A-și găsi (sau, rar, a-și căpăta) beleaua sau a da de belea sau a-i cădea (cuiva) beleaua pe cap = a o păți, a da de necaz, a da de bucluc. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: păți
- Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! REBREANU, R. II 30. DLRLC
- Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; și, afară de asta, te pomenești că mă încurc în vreo discuție și-mi capăt beleaua. CARAGIALE, O. I 241. DLRLC
- Nu voi să-mi găsesc beleaua dîndu-ți drumul. NEGRUZZI, S. I 93. DLRLC
-
- A (se) vârî sau a (se) băga în (sau la) belea = a intra sau a face pe cineva să intre într-o încurcătură, într-un necaz. DEXI CADE DLRLC
- Du-te, cumetre Ghiță, du-te, frate Niță... Mă băgați în belea. PAS, L. I 52. DLRLC
- La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219. DLRLC
-
- Capul să trăiască, că belelele curg = omului îi e dat să aibă necazuri, de aceea trebuie să fie cu răbdare. CADE
- Capul să trăiască, că belelele curg = dacă omul e sănătos, trece prin toate necazurile și nu-i pasă. CADE
- Beleaua lui Costache, o trage Iordache = trage unul pentru greșeala altuia. CADE
-
- 2. Menstruație. MDA2sinonime: menstruație
etimologie:
- belâ DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.