batogit a. 1. afumat ca batogul; 2. fig. uscat, fript: ești bătrân, ostenit, batogit AL.

BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit’.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl. A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

bătogi¹ vr [At: RALLET, ap. TDRG / Pzi: ~gesc / E: batog] (Îrg) 1 A se zbârci. 2 A se usca.

bătogi² vt vz bătuci

bătuci [At: ECONOMIA, 159 / 7, 43 / Pzi: ~ ucesc / E: bate + -uci] 1 vt (Pfm) A bătători. 2 vt (D. drumuri) A așterne cu nisip sau pietriș Si: (înv) a șoselei. 3 vt (Reg) A bate merele. 4 vr (Cu indicarea părții corpului) A se acoperi de bătături Si: a se îngroșa. 5 vr (Îe) A se – la picioare A face bășici la picioare (din cauza umblatului). 6 vr A se toci. 7 vr (D. monede) A (se) uza. 8 vr (D. puncte) A se zdrobi prin lovire.

batojít, -ă adj. (reg.; despre oameni) Care nu are putere; care este vlăguit (de bătrînețe). • pl. -ți, – te. /<rus. батойит.

bătuci vb. IV. 1 tr. (compl. indică pămînt, drumuri etc.) A bătători. 2 refl. (despre piele, palme, tălpi) A face bătături. I s-au bătucit palmele. 3 refl. (despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. • prez.ind. -esc. /bate + -uci.

❍BĂTOGI ( -ogesc), BATOJI (-ojesc) Mold. I. vb. tr. A bătători. II. vb. refl. 1 A se îndesa, a se întări ¶ 2 A se svînta, a se usca, a se veșteji, a se slăbănogi.

BĂTOGIT, BATOJIT adj. 1 p. BĂTOGI, BATOJI: pîslele se făceau din lînă neagră bătojită (VOR.) ¶ 2 Slăbănogit, istovit (de bătrînețe): ești bătrîn, ostenit, batogit, ai podagră (ALECS.).

❍BĂTUCI (-ucesc) I. vb. tr. 1 A bătători, a bate bine prin îndesare sau călcare ¶ 2 Trans. Bucov. A muia prin lovituri, prin bătaie ¶ 3 A scutura poamele, a le da jos lovindu-le cu bățul. II. vb. refl. A se toci, a-și face răni prin lovituri sau prin frecare: clonțul mi s’a bătucit (FR.-CDR.).

BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). – Cf. rus. batojit.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. 1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul. 2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). 3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Cf. bate.

BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Mold.) Fără putere, stors, istovit (de bătrînețe). Unchiule... ești bătrîn, ostenit, batojit, ai podagră; prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei. ALECSANDRI, T. 807.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la pămînt, mai rar la materii sfărîmicioase, prăfoase sau afinate) A bate bine, a presa, a îndesa. V. bătători. Prin fundul pustietății cărarea arăta că o ființă bătucise Loc de umblet. SADOVEANU, F. J. 372. ◊ Refl. (Despre fructe) A se vătăma, a se lovi, a se înmuia.

BATOJIT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrînețe). – Comp. rus batožit’.

BĂTUCI, bătucesc, vb. IV. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pămîntul. ♦ Refl. (Despre piele) A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (2). ♦ Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -uci.

BATOJIT ~tă (~ți, ~te) fig. Care este fără putere (din cauza bătrâneții); stors de puteri; istovit. /<rus. batojit’

A SE BĂTUCI se ~ește intranz. 1) (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătători. 2) (despre fructe, legume) A-și pierde integritatea și calitățile prin lovire sau îndesare; a se năsădi. /a bate + suf. ~uc[i]

A BĂTUCI ~esc tranz. 1) (terenuri) A îndesa pentru a face drept și neted; a transforma în bătătură; a tăpși. 2) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătucească; a bătători. /a bate + suf. ~uc[i]

bătucì v. Mold. a bătători.

batogésc (mă) v. refl. (d. batog). Fam. Mă usuc, mă fac ca batogu, mă zbîrcesc: om batogit. V. bătucesc.

bătucésc v. tr. (d. bat). Trans. Mold. Bat mult ca să se îndese: caș bătușit (BSG. 1937, 96). – Și zu-, bat mult ca să se scuture. V. batogesc, bătăturesc.

!batogit (reg.) adj. m., pl. batogiți; f. batogită, pl. batogite

bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, 3 sg. bătucește, imperf. 1 bătuceam; conj. prez. 1 sg. să bătucesc, 3 să bătucească

batojit (reg.) adj. m., pl. batojiți; f. batojită, pl. batojite

bătuci (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, imperf. 3 sg. bătucea; conj. prez. 3 să bătucească

batojit adj. m., pl. batojiți; f. sg. batojită, pl. batojite

bătuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătucesc, imperf. 3 sg. bătucea; conj. prez. 3 sg. și pl. bătucească

BATOJIT adj. v. epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit.

BĂTUCI vb. v. bătători.

batojit adj. v. EPUIZAT. EXTENUAT. FRÎNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÎRȘIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT.

BĂTUCI vb. a bate, a bătători, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.)

BĂTOGI vb. (Mold.) A istovi, a slei de puteri; a vătăma. Iar pre acei frați mulceluși și brudiori a-i bătogi sau a-i ovili ceva nu putu focul. CD 1770, 49^v. Etimologie necunoscută. Cf. sl. batogŭ „băț”, rus. batožitĭ „a bate cu nuiele”. Cf. adevăsi (2), mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî; beteji (2). verb