2 intrări
65 de definiții
din care- explicative (45)
- morfologice (10)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.
batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM. 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgiocuri, bagiocuri, -curi, (reg) bătjocuri / P: baj- / Pzi: ~resc / E: batjocură + -i] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară Si: a-și bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocori vb. IV. 1 (compl. indică oameni) A face de rîs, de rușine (prin vorbe, fapte etc.); ext. a lua în rîs; a umili, a înjosi. L-a batjocorit în fața vecinilor că e leneș. 2 (compl. indică fete, femei) A necinsti; spec. a viola. • prez.ind. -esc. și (reg.) bajocorí, bajocurí, batjocurí vb. IV. /batjocură + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BATJOCORI (-oresc), BATJOCURI (-uresc) I. vb. tr. 1 A lua în rîs, în bătaie de joc: carele va batjocori orbul sau șchiopul... acela să se afurisească (PRV.-MB.); a rîde și a batjocuri pe aproapele tău, pare-mi-se a fi o neomenie (ISP.) ¶ 2 A disprețui, a nesocoti: batjocurește puterea dumnezeească (N.-COST.) ¶ 3 A necinsti: ~ o femeie. II. vb. refl. A-și bate joc: își batjocurea de Noe ce făcea corabie în munte (N. COST.) [batjocură].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine sau de ocară (prin vorbe sau prin fapte); a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs; a umili, a înjosi. [Boierii] nu s-au gîndit că voi [țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. ♦ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. – Variantă: (Transilv., Mold.) batjocuri (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BATJOCORI, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocuri vb. IV] – Din batjocură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BATJOCORI ~esc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocură; a ocărî; a certa. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea cuiva; a face de batjocură; a umili; a înjosi. 3) A supune actului sexual prin violență; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATJOCORĂ s. f. v. batjocură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATJOCORĂ s. f. v. batjocură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BATJOCORĂ s. f. v. batjocură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BATJOCORĂ s. f. v. batjocură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjocoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATJOCURI vb. IV v. batjocori.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATJOCURI vb. IV v. batjocori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BATJOCURI vb. IV v. batjocori.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
badgiocuri v vz batjocuri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bagiocuri v vz batjocori
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bajocori v vz batjocori
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bajocură sf vz batjocură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bajocuri v vz batjocuri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjoc sn vz batjocură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocoră sf vz batjocură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocură sf [At: COD. VOR. 10/12 / V: (reg) badgio~, ~ocoră, batjoc sn / Pl: ~ri / E: refăcut din batjocuri pl. lui batjoc < bate + joc] 1 (Înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care își bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură. 4-5 Zeflemea (1-2). 6 (Îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocuri v vz batjocori
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bătjocuri v vz batjocori
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bajocorí vb. IV. v. batjocori.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bajócură s.f. v. batjocură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
bajocurí vb. IV. v. batjocori.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
batjócoră s.f. v. batjocură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
batjocură s.f. 1 Luare în rîs, bătaie de joc; (fam.) bășcălie. ◇ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs, a deveni ridicol. A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură v. lua. 2 Vorbă, faptă etc. de insultă, de ocară. • pl. -i. și bajócură, batjócoră s.f. /sg. refăcut după batjocuri, pl. lui batjoc.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
batjocuri vb. IV. v. batjocori.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
†BAGIOCURI... = BATJOCORI...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BAJOCORI... = BATJOCORI...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATGIOCORI... = BATJOCORI...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCORĂ – BATJOCORĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCORĂ = BATJOCURĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCORITOR, -TOARE adj. verb. BATJOCORI și sm. f. Care batjocorește, care-și bate joc, care ia în bătaie de joc: oamenii ajunseseră... sfătoși și... batjocoritori (SLV.); glas ~; mă uitam cu milă și la batjocoritori și la batjocoriți (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCURĂ, BATJOCORĂ (pl. -ri) sf. 1 Bătaie de joc, luare în rîs: voia să se lase să moară mai bine decît să ajungă de batjocura lumii (ISP.); batjocora s’o depărtezi cu totul din casa ta, că însuși pe tine te face de bațjocoră (GOL.) ¶ 2 Vorbă, faptă, lucru de rîs, de bătaie de joc: ce batjocură! să mă puie pe mine... să învăț abo! (NEGR.) ¶ 3 Ocară, necinste (în spec. făcută unei femei): tot stricăciuni făcea, cu fel de fel de rîsuri și batjocuri a fete fecioare și a femei (NEC.) [refăcut din pl. batjocuri < sg. batjoc].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCURI 👉 BATJOCORI.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjocoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în rîs, bătaie de joc, ocară, insultă. Il privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81. ◊ Loc. adv. În batjocură = batjocoritor. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a rămîne, a se face) de batjocură (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de rîs (sau de rîsul cuiva sau al lumii). – Variantă: batjocoră (DELAVRANCEA, la HEM 2748) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Bătaie de joc; ocară, insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs. [Var.: batjocoră s. f.] – Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi dispărut).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BATJOCURI vb. IV. v. batjocori.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BATJOCURĂ ~i f. 1) Atitudine obraznică și disprețuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bătaie de joc; ocară. * A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de râs. /Din batjocuri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
batjocură f. 1. luare în râs, bătaie de joc crudă și ofensătoare; 2. obiect de batjocură: să moară mai bine decât să ajungă de batjocura lumii ISP.; 3. vorbă sau faptă injurioasă și plină de dispreț; 4. lucru rău făcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocură)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bajócură, V. batjocură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjócură și bajócură f., pl. ĭ (d. bat și joc, adică „bătaie de joc”). Bătaie de joc, deriziune. A lua în batjocură, a lua în rîs. A ajunge de rîs și de batjocură, în mare deriziune, într’o stare jalnică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
batjocurésc și (ob.) baj- v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, îmĭ bat joc. – Și batjocoresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, 3 sg. batjocorește, imperf. 1 batjocoream; conj. prez. 1 sg. să batjocoresc, 3 să batjocorească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
batjocori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, imperf. 3 sg. batjocorea; conj. prez. 3 să batjocorească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
batjocori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocoresc, imperf. 3 sg. batjocorea; conj. prez. 3 sg. și pl. batjocorească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
batjocori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
batjocură, pl. batjocuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
batjocură.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
batjocuresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. 2. v. profana. 3. v. dezonora. 4. v. viola.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.) 2. a necinsti, a pîngări, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (~ un loc considerat sfînt.) 3. a compromite, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (Încerca să-i ~ memoria.) 4. a necinsti, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (O femeie ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BATJOCURĂ s. 1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (ÎI ia în ~.) 2. v. rușine.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BATJOCURĂ s. 1. derîdere, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.) 2. ocară, rușine, (înv. și pop.) mascara, (înv.) necinste. (E o adevărată ~ pentru el.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Batjocură ≠ laudă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
batjocură (batjocuri), s. f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (< bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privința asocierii ambilor termeni a bate și joc, explicația pare dificilă; există și în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși autorul a renunțat la ea, în DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. „bažokurin” „a-și bate joc”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BATJOCURĂ. Subst. Batjocură, batjocorire, bătaie de joc, iriziune (livr.), deriziune (franțuzism), derîdere, luare în derîdere, luare în rîs, ridiculizare, persiflare, persiflaj (rar), zeflemea, zeflemisire, zeflemism (rar), bășcălie (arg. și fam.); causticitate (fig.), maliție (livr.), malițiozitate (livr.), ironie, ironizare, înțepătură (fig.). Umilire, umilință, dezonoare, necinste, necinstire (rar). Caricatură, batjocură. Vorbă de batjocură, bălărie (reg.). Sarcasm, satirizare, grotesc; epigramă, satiră, pamflet. Zeflemist, epigramist; pamfletar, pamfletist. Adj. Batjocoritor, zeflemist, zeflemitor (rar), persiflator, bășcălios (arg. și fam.); ironic, sarcastic, plin de sarcasm, malițios (livr.), caustic (fig.); incisiv (fig.), înțepător (fig.), mușcător (fig.), tăios (fig.), usturător (fig.). Înjositor, dezonorant, necinstitor (înv.), infamant, infamator (rar), degradant, degradator, umilitor. Jignit, vexat (livr.), ofensat, înjosit, dezonorat, umilit, defăimat. Ridicol, de rîs, derizoriu, caraghios, grotesc. Vb. A batjocori, a-și bate joc, a da (a lua) în (la, prin) tărbăceală (fig., fam.), a lua în derîdere, a lua (pe cineva) la vale, a face (pe cineva) de dîrvală, a lua peste picior, a lua (pe cineva) împrejur, a lua (pe cineva) în pleasnă, a rîde de, a lua în bătaie de joc, a lua în rîs, a lua în periplizon (fam., rar ), a lua în balon (fam.), a zeflemisi, a lua în zeflemea, a face de rîs, (de rușine, de ocară), a face (pe cineva) de vorbă, a-și face rîs (de cineva), a-i da (cuiva) luleaua prin cenușă, a persifla, a ridiculiza, a ironiza, a înțepa (fig.), a lua în bășcălie (arg. și fam.), a face (de) bășcălie (arg. și fam.), a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas. A insulta, a ocărî (înv. și pop.), a beșteli (fam.), a bălăcări (fig., fam.), a înjosi, a jigni, a ofensa, a vexa (livr.), a umili, a disprețui; a dezonora, a necinsti, a compromite. A caricaturiza, a parodia, a satiriza. A rosti vorbe de batjocură (de ocară), a înțepa cu limba. Adv. În batjocură, în bătaie de joc, în derîdere etc. (În mod) batjocoritor, ironic. V. defăimare, discreditare, dispreț, ofensă, rîs, umilință.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bajocori, bajocoresc, v.t. (dial.) 1. A face pe cineva de rușine. 2. A umili. – Din batjocură (DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bajocură, bajocuri, s.f. (dial.) 1. Batjocură. 2. (în expr.) În bajocură = a) în bătaie de joc; b) în glumă. – Refăcut din batjocuri, pl. lui batjoc (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
batjocori, batjocorescverb
- 1. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. DLRLC
- Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. DLRLC
-
- [Boierii] nu s-au gîndit că voi [țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. DLRLC
-
-
etimologie:
- batjocură DEX '09 DEX '98
batjocură, batjocurisubstantiv feminin
- 1. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. DEX '09 DLRLC
- Îl privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. DLRLC
- Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81. DLRLC
- În batjocură = batjocoritor. DLRLCsinonime: batjocoritor
- Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27. DLRLC
-
- A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. DEX '09 DLRLC
-
- 2. Atitudine obraznică și disprețuitoare. NODEXsinonime: sfruntare
etimologie:
- Refăcut din batjocuri (pluralul lui batjoc învechit „bătaie de joc” din bate + joc). DEX '09