13 definiții pentru zeflemea

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în rîs, glumă batjocoritoare. Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a lua în rîs, a zeflemisi, a nu lua în serios. Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250. Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265. Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.

ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Luare în râs, ironie. – Tc. zevklenme.

zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemeá s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei; pl. zefleméle

ZEFLEMEÁ s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.

zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.

ZEFLEMEÁ ~éle f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. * A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek

zeflemeà f. bătaie de joc banală, ironie ușoară: pe toți îi lua în zeflemea ISP. [Turc. ZEVKLENMÈ, batjocură].

zeflemeá f., pl. ele (turc. zevklenme. V. zefchĭ). Sud. Ironie, rîs, batjocură: a lua în zeflemea, a face zeflemele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ZEFLEMEA s. 1. ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.) 2. batjocură, derîdere, rîs, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

Intrare: zeflemea
  • silabație: ze-fle-mea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zeflemea zeflemeaua
plural zeflemele zeflemelele
genitiv-dativ singular zeflemele zeflemelei
plural zeflemele zeflemelelor
vocativ singular
plural

zeflemea

  • 1. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: batjocură ironie 2 exemple
    exemple
    • Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254.
      surse: DLRLC
    • Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: batjocori ironiza zeflemisi 3 exemple
      exemple
      • Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250.
        surse: DLRLC
      • Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265.
        surse: DLRLC
      • Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.
        surse: DLRLC

etimologie: