BASC³ s. n. v. bască.

BASC², bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: bască (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.

BASCĂ s. f. v. basc².

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

basc¹ sn vz bască

bască¹ sf [At: DEX² / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.

bască² sf [At: PSALT. SCH. 220 / E: alb baske] (Înv) Lână tunsă de pe oaie.

bască⁴ sf [At: H III, 119, 311 / Pl: ~sce, băști / E: nct] (Reg) 1 Poalele unei bluze sau jachete de damă. 2 Bluză cu bască⁴ (1). 3 Ilic de stambă nevătuit (socotit, în trecut, ca îmbrăcăminte de lux, de modă nouă).

bască³ sf [At: I. CR. II, 13 / E: nct] Albie găurită la mijloc.

bașcă² sf vz baștă

baștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te, ~șcă² (pl: baște, băști), ~tie (pl: ~tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn. corectat(ă)

baște sf vz baștă

baștie sf vz baștă

bâschi i vz bâști

bâști² vi [At: T. CERCEL, SĂM. IV, 767 / E: bâști] (Pop; rar) A scăpa printr-o mișcare repede din mâinile cuiva.

bâști¹ [At: HEM 2673 / V: bâschi / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Expresie onomatopeică sugerând mișcarea rapidă a cuiva care scapă de undeva și dispare imediat. 2 i (Reg) Strigăt cu care se mână oile Cf băr, tăr, hăr. 3 sn (Îs) Oaie de ~ Oaie cu clopot. 4 sn (Mpl) Salt. 5 sn Smucitură. 6 sn (îlav) În -uri În lovituri, în brânci.

basc³ s.n. v. bască¹.

báscă¹ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. • pl. băști. și basc s.n. /<fr. [beret] basque.

báscă² s.f. (înv.) Lînă tunsă de pe oi. • /cuv. autoh.; cf. alb. baske.

báșcă s.f. 1 (milit.; în trecut) Încăpere secretă amenajată în locuințe între două niveluri sau într-un turn de apărare. 2 (milit.; înv.) Bastion. 3 (înv., reg.) Beci. 4 (arg.) Închisoare. • pl. băști. și báștă s.f. /<pol. baszta.

báștă s.f. v. bașcă.

BASCĂ¹ sf. 🐑 Toată lîna de pe o oaie: destinge-va ca ploaia spre ~ (PS.-SCH.) [comp. alb. baškă].

*BASCĂ² sf. 👕 Partea unei bluze de la cingătoare în jos, poalele unei talii sau jachete femeiești [fr. basque].

†BAȘCĂ, ‡BAȘTĂ (pl. -băști) sf. 🎖️ ‡Lucrare de fortificațiune făcută pe lîngă șanțurile unei tabere, din pămînt sau de zid, în formă de turn și de unde se trăgea cu tunurile: făcuse Leșii în cele trei zile o tabie, adică o baștă den afară de șanțuri (M.-COST.) ¶ 2 💒 Pivnița boltită: intrară în bașca rotundă cu păreții și pardoseala de piatră (ODOB.) [refăcut din pl. băști, sg. baște 👉 BAȘTE].

‡BAȘTĂ 👉 BAȘCĂ.

†BAȘTE 👉 BAȘTIE.

†BAȘTIE, BAȘTE sf. 🎖️ – BAȘCĂ1: soldații făcură băștii (BĂLC.); cetățuie cu baște și boiniță, din a căriia pietre și lespezi mari locuitorii... au zidit prăvălii (STAM.).

BĂȘTI! sau BÎȘTI! interj. Expresiune care caută să imite sgomotul făcut de cineva, cînd face o mișcare repede spre a scăpa dintr’un loc, sbughi! țuști! din niște mărăcini, băști! îmi sare un iepure (BR.-VN.).

BÎȘTI! interj. 1 🐑 Strigăt cu cari ciobanii îndeamnă berbecul din capul turmei să înainteze ¶ 2 Imită sgomotul făcut de un animal ce sare pe neașteptate dintr’un tufiș: din niște mărăcini ~!, îmi sare un iepure (BR.-VN.).

BASCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

BASCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.

BAȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BASCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.

BAȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.

BAȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pămînt; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

BASCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

BASCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

BASCĂ băști f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].

*2) báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou nume al bereteĭ după războĭu mondial.

1) báscă f., pl. baște (alb. báskă, a.i.) P.s. S. Lîna pe care o poartă o oaĭe.

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.

bîștĭ V. țuștĭ.

țuștĭ (Mold.) interj. care arată zgomotu unuĭa care ĭese orĭ fuge de odată (rudă cu rut. šustĭ): copiiĭ țuștĭ de supt pat, supt pat, în pat! – În sud și țîștĭ, în Munt. țîștĭ, țîbîștĭ și bîștĭ. (Bîștĭ se zice și cînd mînĭ oile). În Olt. vîștĭ (Șez. 1922, 54). V. țîșnesc.

!basc¹ (beretă; parte a unei jachete/fuste) s. n., pl. bascuri

bască¹ (lâna tunsă de pe o oaie; bluză; vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

!baștă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

basc² / bască¹ (beretă) s. n. / s. f., pl. bascuri / băști

bască¹ (beretă) v. basc²

bască² (albie, lâna tunsă de pe o oaie, bluză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bască (beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bască, pl. băști

băști (v. bască)

bască, băști.

bastă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (< fr. bastion), care aparține aceleași familii.^[1]

bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare.

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere

BASCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

BAȘCĂ s. v. beci, pivniță.

BAȘTE s. v. cetate, fortăreață.

BASCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

bașcă s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

baște s. v. CETATE. FORTĂREAȚĂ.