O definiție pentru bastă
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bastă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (< fr. bastion), care aparține aceleași familii.[1]
- Var. bașcă (după def. din DEX, Sinonime și Dicționarul ortografic); baștie (după def. din DLRM). — blaurb.
Intrare: bastă
bastă substantiv feminin
| substantiv feminin (F72) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||