2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.

bascúlă sf [At: DA / A: basculă / Pl: ~le / E: fr bascule] 1-2 (Scândură sau) pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încât, când un capăt se lasă în jos, celălalt se ridică.

bascúlă s.f. 1 (tehn.) Aparat care permite cîntărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. ◇ Basculă de locomotivă = sistem compus din mai multe cîntare, montat pe un canal special, care este folosit la cîntărirea locomotivelor și la verificarea repartizării greutăților pe fiecare osie. Balanță cu basculă v. balanță. 2 Scîndură sau pîrghie mobilă, așezată în cumpănă pe un suport. ◆ (ist.) Scîndură mobilă a ghilotinei pe care se așeza corpul condamnatului. 3 Partea metalică a armelor de vînătoare cu țevi mobile. 4 (sport) Aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. 5 Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan vertical și orizontal, în raport cu axa optică, a unei părți a aparatului fotografic. • pl. -e. /<fr. bascule.

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. (Și în expr. balanță cu basculă) Aparat pentru măsurarea corpurilor, de tipul balanței cu brațe neegale, care permite cîntărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalonate de zece ori mai mici; balanță zecimală, cîntar decimal. Dincolo de noi era un maidan cu basculă publică, bariera drumului de fier și, peste barieră, magaziile și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13. ◊ Basculă de locomotivă = sistem compus din mai multe cîntare, montat pe un canal special și folosit la cîntîrirea locomotivelor și la verificarea repartizării greutăților pe fiecare osie. 2. Scînduri sau pîrghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încît un capăt se lasă în jos în timp ce celălalt se ridică. ♦ Scîndură mobilă a ghilotinei, pe care se așază corpul condamnatului. – Accentuat și: básculă.

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cîntărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scîndură sau pîrghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vînătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule.

BASCÚLĂ s.f. 1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].

BASCÚLĂ s. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule)

BASCÚLĂ ~e f. 1) Balanță pentru cântăritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalon mici. 2) Scândură sau pârghie mobilă, așezată în echilibru pe un suport (pivot). Joc de ~. [G.-D. basculei] /<fr. bascule

bàsculă f. balanță de cântărit greutăți mari (= fr. bascule).

*bascúlă f., pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal.

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.

bascula vi [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr basculer] A se roti, parțial, în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate Si: a se balansa,

basculá vb. I. intr. (despre corpuri, părți ale unor mașini etc.) A face o mișcare de balansare în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate (pentru a descărca ceva). • prez.ind. -ez. /<fr. basculer.

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer.

BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].

BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)

A BASCULÁ1 ~éz intranz. (despre corpuri) A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer

A BASCULÁ2 ~éz tranz. 1) (corpuri) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bascu s. f., g.-d. art. basculei; pl. bascule

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle

bascula (a ~) vb., ind. prez. 3 basculea

basculá vb., ind. prez. 1 sg. basculéz, 3 sg. și pl. basculeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BASCÚLĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cântar, (Transilv. și Ban.) majă. (Cântărește marfa la ~.)

BASCU s. decimal, zecimal, (Transilv.) cîntar, (Transilv. și Ban.) majă. (Cintărește ceva la ~.)

BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.

bascula vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se da mare sculă de basculă expr. v. a se da mare.

mare sculă (de/pe basculă) expr. (peior.d. oameni) grozav, teribil, formidabil.

Intrare: basculă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bascu
  • bascula
plural
  • bascule
  • basculele
genitiv-dativ singular
  • bascule
  • basculei
plural
  • bascule
  • basculelor
vocativ singular
plural
Intrare: bascula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bascula
  • basculare
  • basculat
  • basculatu‑
  • basculând
  • basculându‑
singular plural
  • basculea
  • basculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • basculez
(să)
  • basculez
  • basculam
  • basculai
  • basculasem
a II-a (tu)
  • basculezi
(să)
  • basculezi
  • basculai
  • basculași
  • basculaseși
a III-a (el, ea)
  • basculea
(să)
  • basculeze
  • bascula
  • basculă
  • basculase
plural I (noi)
  • basculăm
(să)
  • basculăm
  • basculam
  • bascularăm
  • basculaserăm
  • basculasem
a II-a (voi)
  • basculați
(să)
  • basculați
  • basculați
  • bascularăți
  • basculaserăți
  • basculaseți
a III-a (ei, ele)
  • basculea
(să)
  • basculeze
  • basculau
  • bascula
  • basculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bascu, basculesubstantiv feminin

  • 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici; balanță zecimală, cântar decimal. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote Dincolo de noi era un maidan cu basculă publică, bariera drumului de fier și, peste barieră, magaziile și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13. DLRLC
    • 1.1. Basculă de locomotivă = sistem compus din mai multe cântare, montat pe un canal special și folosit la cântărirea locomotivelor și la verificarea repartizării greutăților pe fiecare osie. DLRLC
  • 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. DN
    • 2.2. Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. DN
    • 2.3. Scândura mobilă a ghilotinei, pe care se așază corpul condamnatului. DLRLC
  • 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. DEX '09 DEX '98 DLRM DN
  • comentariu Accentuat și: basculă. DLRLC
etimologie:

bascula, basculezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.