18 definiții pentru barbarism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barbarísm sn [At: CANTEMIR, IST. 119/ V: (înv) varvarismos / Pl: ~e / E: lat barbarismus] 1 (Înv) Barbarie (1). 2 Cuvânt neasimilat, împrumutat dintr-o limbă străină. 3 Cuvânt de jargon.

BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și fără a se asimila în aceasta); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.

BARBARÍSM, barbarisme, s. n. (Ieșit din uz) Cuvînt de jargon recent introdus într-o limbă fără a fi nevoie de el. Advocatul ce l-ați avut era un ignorant... Sînt sigur că petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme. NEGRUZZI, S. I 281.

BARBARÍSM, barbarisme, s. n. (Ieșit din uz) Cuvânt de jargon introdus într-o limbă fără a fi necesar. – Fr. barbarisme (lat. lit. barbarismus).

BARBARÍSM s.n. Cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi necesar. ♦ Cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie greșită].

BARBARÍSM s. n. cuvânt, construcție introduse într-o limbă străină fără a fi necesare și neintegrate în limba care le-a împrumutat. (< fr. barbarisme, lat. barbarismus)

BARBARÍSM ~e n. Element de limbă împrumutat fără necesitate (și neasimilat de limba care l-a împrumutat). /<fr. barbarisme, lat. barbarismus

barbarism n. cuvânt străin și contrar geniului limbei naționale, ex. travaliu, sinceraminte. Barbarismele române se deosibesc după origina lor în: grecisme (pliroforisi, simandicos), latinisme (audace, placid), slavisme (dele, otnoșenie); galicisme (orgoliu, ravaj), germanisme (consciu, conturb).

*barbarízm n., pl. e (vgr. barbarismós). Cuvînt străin de prisos orĭ contrar geniuluĭ limbiĭ naționale. Barbarizmele, după originea lor, se împart în: grecizme (pliroforisesc, anafora, caterisesc), latinizme (audace, fontană, rezbel), slavizme (poslușnic, nacealnic, complect = complet), francezizme (avansez, voĭaj), germanizme (a se provoca la = a se referi la, a întreba că oare = a întreba dacă. Trans. Buc.), turcizme (meraz, mezil), ungurizme (birăŭ, clop). V. solecizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbarísm s. n., pl. barbarísme

barbarísm s. n., pl. barbarísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BARBARÍSM s. v. barbarie, primitivism, primitivitate, sălbăticie.

BARBARÍSM s. (LINGV.) (rar) străinism. (Multe ~ sunt eliminate din vocabularul limbii.)

barbarism s. v. BARBARIE. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. SĂLBĂTICIE.

BARBARISM s. (LINGV.) (rar) străinism. (Multe ~ sînt eliminate din vocabularul limbii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BARBARÍSM s. n. (< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos „expresie greșită”): 1. cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi nevoie de el (de obicei, cuvânt de jargon), ca demoazelă („domnișoară”), ánimă („suflet”) etc. 2. cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă.

Intrare: barbarism
barbarism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbarism
  • barbarismul
  • barbarismu‑
plural
  • barbarisme
  • barbarismele
genitiv-dativ singular
  • barbarism
  • barbarismului
plural
  • barbarisme
  • barbarismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

barbarism

  • 1. lingvistică Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: străinism 2 exemple
    exemple
    • Advocatul ce l-ați avut era un ignorant... Sînt sigur că petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme. NEGRUZZI, S. I 281.
      surse: DLRLC
    • Multe barbarisme sunt eliminate din vocabularul limbii.
      surse: Sinonime82
    • 1.1. Cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă.
      surse: DN

etimologie: