baraiam sn vz bairam

baeram sn vz baieram^[1]

baiaram sn vz bairam

bairaiam sn vz bairam

bairam sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2365 / P: ba-i-, bai-ram / V: (înv) baer-, baiar-, -aiam, bariam / Pl: ~e, -uri / E: tc bayrâm] 1-2 Numele a două mari sărbători la musulmani, care se celebrează după postul Ramadanului. 3 (Îc) -peșcheș Dar pe care îl trimeteau domnii români cu ocazia bairamului (1) Cf bairamlâc, ramazanlâc. 4 (Fam) Petrecere.

bariam sn vz bairam

bârâi [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) ~răi^[1] / Pzi: bârâi, (rar) ~esc / E: bâr cf borăi, bornăi, zbârnăi] 1 vt (Psr) A striga oilor „bâr, bâr!” pentru a le face să meargă într-o direcție oarecare. 2 vt (C.i. oi, miei etc.) A mâna oile în strungă, strigându-le „Bâr”. 3 vt A alege mieii dintre oi. 4 vi A vorbi răgușit Si: (pop) a hârâi. 5 vi A vorbi nedeslușit Si: (fam) a bolborosi, a bodogăni, a mormăi. 6 vt (Imp) A spune ceva repede și pe negândite Cf trăncăni, bălăbăni (din gură), torăi, turui. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la cap) A bate la cap. 8 vi (Reg) A-și bate joc (de cineva).

bârpăi v vz bârâi

baerám s.n. v. bairam.

baiarám s.n. v. bairam.

baierám s.n. v. bairam.

bairaiám s.n. v. bairam.

bairám s.n. 1 (relig.) Numele a două mari sărbători religioase musulmane, care se celebrează după postul Ramadanului. ◇ Compus: bairam-peșcheș = dar pe care îl trimiteau domnii români cu ocazia acestor sărbători. 2 (fam.) Petrecere, chef mare. Mergem seara asta la un bairam. • pl. -uri. și (înv.) baerám, baierám, baiarám, bairaiám, bariám s.n./<tc. bayram.

bîrîi vb. IV. 1 tr. A striga oilor „bîr”, „bîr” pentru a le face să meargă într-o anumită direcție. 2 intr. A vorbi mereu, fără noimă; a bodogăni; a cicăli pe cineva. Femeie, ce tot bîrîi?... Răspunde o dată lămurit la ce te întreb eu (CAR.). • prez.ind. bîrîi. /bîr + -îi.

BAERAM... – BAIRAM...

BAIARAM... = BAIRAM...

BAIERAM – BAIRAM.

BĂRĂI (-ăesc), BÎRÎI (-iesc, -îin) vb. intr. 1 🐑 A mîna oile, a le face să meargă strigîndu-le bîr ¶ 2 🐑 A trece oile prin strungă ¶ 3 A borborosi, a îngîna, a mormăi, a șopti neînțeles: femeie, ce tot bîrîi? răspunde odată la ce te întreb eu! (CAR.).

BÎRÎI (-riu), BÎRĂI (-răiu) vb. tr. și intr. 1 🐑 A mîna oile strigîndu-le bîr! ¶ 2 A borborosi, a mormăi, a bodogăni: femeie, ce tot bîrîi? (CAR.).

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism rar) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. ◊ Ploconul bairamului = darul pe care domnii romîni erau obligați să-l trimită la Poarta otomană cu ocazia acestor sărbători. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17. 2. (Familiar) Petrecere, chef mare, zaiafet. – Pronunțat: ba-i-ram și (mai rar) bai-ram.

BÎRÎI, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva.

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram.

BÎRÎI, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bîr.

BAIRAM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram

A BÂRÂI bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi

bairam n. 1. sărbătoare cu care Mahomedanii termină ramadanul sau postul lor; cu acea ocaziune Domnii români trimiteau daruri Sultanului și altor Turci cu vază (așa numitul poclon de bairam ori bairamlâc): e bairamul vesel, Stambul e în picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef: ce mai bairam o sa facem! [Turc. BAIARAM].

bărăì v. a toca din gură: femeie, ce tot bărăi? CAR. [V. bâr].

baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram.

bîrîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

bairam (petrecere) (fam.) (desp. bai-) s. n., pl. bairamuri

bârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. bârâi, 3 bârâie, imperf. 1 bârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să bârâi, 3 să bârâie

bairam (fam.) (bai-) s. n., pl. bairamuri

bârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bârâie, imperf. 3 sg. bârâia; conj. prez. 3 să bârâie

bairam s. n. (sil. bai-), pl. bairamuri

bârâi vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâia

bairam, bairamuri s. n. (adol.) petrecere cu dans

BÂRÂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

BÂRÂI vb. v. bombăni.

BÎRÎI vb. a bălmăji, a bîigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

bîrîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

BARAIAM s.n. v. bairam. substantiv neutru

BARIAM s.n. v. bairam. substantiv neutru

bârâi, bârâi, v.i. (reg.) A face zgomot scuturând un obiect: „Bârâiam sâta ș-o dam printre picioare” (Bilțiu, 2009: 201). – Din bâr + suf. -îi.