BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

bașcă² sf vz baștă

bașcă¹ sn vz bașca

báșcă s.f. 1 (milit.; în trecut) Încăpere secretă amenajată în locuințe între două niveluri sau într-un turn de apărare. 2 (milit.; înv.) Bastion. 3 (înv., reg.) Beci. 4 (arg.) Închisoare. • pl. băști. și báștă s.f. /<pol. baszta.

†BAȘCĂ, ‡BAȘTĂ (pl. -băști) sf. 🎖️ ‡Lucrare de fortificațiune făcută pe lîngă șanțurile unei tabere, din pămînt sau de zid, în formă de turn și de unde se trăgea cu tunurile: făcuse Leșii în cele trei zile o tabie, adică o baștă den afară de șanțuri (M.-COST.) ¶ 2 💒 Pivnița boltită: intrară în bașca rotundă cu păreții și pardoseala de piatră (ODOB.) [refăcut din pl. băști, sg. baște 👉 BAȘTE].

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

BAȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BAȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.

BAȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

bașca [At: (a. 1715) DOC., ap. HEM 2669 / V: bașcă¹, bașca, bașcă / A și: (înv) bașca / E: tc basca] 1 av (Îlav) De(-a-) ~ Îndeosebi. 2 av (Îal) De o parte. 3 av Deosebit. 4 av Despărțit¹. 5 av (Pex) Singur. 6 av Răzleț. 7 av Altfel. 8 pp (În) afară de...

baștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te, ~șcă² (pl: baște, băști), ~tie (pl: ~tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn. corectat(ă)

baște sf vz baștă

baștie sf vz baștă

bășca¹ sn vz bașca^1[1]

bășca² av vz bașca^2[1]

báșca adv., prep. (pop., fam.) 1 adv. Despărțit; deosebit; separat. 2 adv. Expr. Una spunem, bașca ne-nțelegem = altfel, în chip deosebit. Una vorbim și bașca ne-nțelegem (CAR.). 3 prep. În afară de..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumâni, bașca muierile, bașca plozii (STANCU). • /<tc. bașka.

báștă s.f. v. bașcă.

BAȘCA adv. 1 Deosebit, afară de: pensia e ~. o am după legea a veche, e dreptul meu (CAR.); proverb: una vorbim și ~ ne înțelegem, se zice cînd doi oameni vorbesc și nu ajung să se înțeleagă, cînd fie-care înțelege într’altfel ¶ 2 De ~, de-a ~, loc. adv. Deosebit [tc. baška].

‡BAȘTĂ 👉 BAȘCĂ.

†BAȘTE 👉 BAȘTIE.

†BAȘTIE, BAȘTE sf. 🎖️ – BAȘCĂ1: soldații făcură băștii (BĂLC.); cetățuie cu baște și boiniță, din a căriia pietre și lespezi mari locuitorii... au zidit prăvălii (STAM.).

❍BĂȘCA adv. Băn. = BAȘCA.

BAȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BAȘCA¹ adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93. Stăpînu-tîu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.

BAȘCA¹ adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.

BAȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pămînt; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ].

báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.

bașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașca¹ (fam.) adv. (Una vorbim și ~ ne-nțelegem.)

!baștă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașca (fam.) adv., prep.

bașca adv., prep.

bașca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).

BAȘCĂ s. v. beci, pivniță.

bașcă s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

BAȘCA adv. v. aparte, deosebit, separat.

BAȘTE s. v. cetate, fortăreață.

bașca adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT.

baște s. v. CETATE. FORTĂREAȚĂ.