3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăngăit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. HEM 3005 / Pl: ~uri / E: bălăngăi] (Rar) 1-6 Bălăbănit1 (1-6).

bălăngăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] Bălăbănit2.

BĂLĂNGĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi.V. bălăngăi.

BĂLĂNGĂÍT s. n. Faptul de a (se) bălăngăi.V. bălăngăi.

BĂLĂNGĂÍT s. n. (Rar) Acțiunea de a bălăngăi și rezultatul ei. Îl privi pînă îl pierdu din ochi într-un nor de praf și într-un bălăngăit depărtat de clopote. DELAVRANCEA, T. 155. Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune, cu bălăngăitul lor depărtat. DELAVRANCEA, T. 259.

BĂLĂNGĂÍT s. n. Faptul de a bălăngăi.

bălăngăi vtr [At: ȘEZ. VIII, 121 / Pzi: ~esc / E: balang + -ăi] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2) (în jocul de-a clopotul).

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A bălăngăni. Toți îl apucă [pe băiat] de păr și-l bălăngăiesc. ȘEZ. VIII 121.

BĂLĂNGĂÍ, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bălăbăni (1). – Din balang.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăngăít (reg.) s. n.

bălăngăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă

bălăngăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăngăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂNGĂÍ vb. v. bălăbăni, clătina, legăna.

bălăngăi vb. v. BĂLĂBĂNI. CLĂTINA. LEGĂNA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se bălăngi expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță.

Intrare: bălăngăit (adj.)
bălăngăit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitul
  • bălăngăitu‑
  • bălăngăi
  • bălăngăita
plural
  • bălăngăiți
  • bălăngăiții
  • bălăngăite
  • bălăngăitele
genitiv-dativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitului
  • bălăngăite
  • bălăngăitei
plural
  • bălăngăiți
  • bălăngăiților
  • bălăngăite
  • bălăngăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăngăit (s.n.)
bălăngăit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitul
  • bălăngăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăngăit
  • bălăngăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bălăngăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăngăi
  • bălăngăire
  • bălăngăit
  • bălăngăitu‑
  • bălăngăind
  • bălăngăindu‑
singular plural
  • bălăngăiește
  • bălăngăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăngăiesc
(să)
  • bălăngăiesc
  • bălăngăiam
  • bălăngăii
  • bălăngăisem
a II-a (tu)
  • bălăngăiești
(să)
  • bălăngăiești
  • bălăngăiai
  • bălăngăiși
  • bălăngăiseși
a III-a (el, ea)
  • bălăngăiește
(să)
  • bălăngăiască
  • bălăngăia
  • bălăngăi
  • bălăngăise
plural I (noi)
  • bălăngăim
(să)
  • bălăngăim
  • bălăngăiam
  • bălăngăirăm
  • bălăngăiserăm
  • bălăngăisem
a II-a (voi)
  • bălăngăiți
(să)
  • bălăngăiți
  • bălăngăiați
  • bălăngăirăți
  • bălăngăiserăți
  • bălăngăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăngăiesc
(să)
  • bălăngăiască
  • bălăngăiau
  • bălăngăi
  • bălăngăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăngăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) bălăngăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Îl privi pînă îl pierdu din ochi într-un nor de praf și într-un bălăngăit depărtat de clopote. DELAVRANCEA, T. 155.
      surse: DLRLC
    • Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune, cu bălăngăitul lor depărtat. DELAVRANCEA, T. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bălăngăi
    surse: DEX '98 DEX '09

bălăngăi

etimologie:

  • Balang + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09