6 definiții pentru bălăbănit (fapt)

Explicative DEX

BĂLĂBĂNIT1 s. n. Faptul de a (se) bălăbăni.V. bălăbăni.

BĂLĂBĂNIT1 s. n. Faptul de a (se) bălăbăni.V. bălăbăni.

bălăbănit1 sn [At: DA / E: bălăbăni] (Pfm) 1-6 Bălăbănire (1-6).

bălăbănit1 s.n. Faptul de a (se) bălăbăni. • /v. bălăbăni.

Ortografice DOOM

bălăbănit s. n.

bălăbănit s. n.

bălăbănit s. n.

Intrare: bălăbănit (fapt)
bălăbănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăbănit
  • bălăbănitul
  • bălăbănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bălăbănit
  • bălăbănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăbănitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) bălăbăni. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
    sinonime: bălăbănire
etimologie:
  • vezi bălăbăni DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.